vineri, 14 ianuarie 2011

Omagiu Regelui Poeziei Romanesti



15 Ianuarie  este Ziua Nationala a Poeziei Romanesti.  Ziua Poetului Nostru Nepereche.  Nu cred sa existe - sau nu stiu eu -, in literatura romana, un Omagiu mai profund, mai inspirat si mai sugestiv  adus nepieritorului Eminescu, ca acest poem scris de un alt boier al literelor romanesti, Marin Sorescu, intitulat simplu : Trebuiau sa poarte un nume !  Iata-l :

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa 
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
In care luna isi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Batran,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani si plugari,
Carora le placea sa spuna
Seara in jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrand la stana lor cainii,
Plecau sa se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

In timpul care le ramanea liber
Intre doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor induiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Barsei si ai Tarii Vrancei
Si ai altor tari romanesti.

Au mai existat si niste codri adanci
Si un tanar care vorbea cu ei,
Intrebandu-i ce se tot leagana fara vant?

Acest tanar cu ochi mari,
Cat istoria noastra,
Trecea batut de ganduri
Din cartea cirilica in cartea vietii,
Tot numarand plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care ii ieseau mereu fara sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi indragostiti
Care stiau sa le troieneasca toata floarea 
Intr-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea 
Trebuiau sa poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus 

Eminescu.















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu