joi, 6 ianuarie 2011

E bine de stiut : oamenii sociabili traiesc mai mult


Dr.Thomas Glass si asociatii sai de la Universitatea Harvard au studiat aproape 3.000 de americani in varsta pentru a determina cat timp petrec acestia cu activitati sociale, precum diverse jocuri, participari la manifestari sportive, iesiri la restaurant, etc. Studiul efectuat pe o perioada de 10 ani a relevat ca sansa de a trai mai mult era cu 20% mai mare in cazul persoanelor care socializau, in comparatie cu cei care socializau foarte putin sau deloc.
Cultivarea relatiilor interpersonale reduce anxietatea si scade cantitatea de hormoni de stres eliberati de organism. Acest lucru e important, deoarece se stie ca hormonii de stres contribuie la bolile de inima, diabet, Alzheimer si multe alte afectiuni legate de varsta, ne atentioneaza Dr.Gary Small, specialist in medicina preventiva si antiimbatanire, in cartea sa Secretele longevitatii.

 Cand suntem apropiati de un grup de persoane, ne simtim parte din ceva si asta ne da un sentiment de apartenenta. Ne simtim mai optimisti si ne respectam mai mult. Dar avem si beneficii practice - prietenii, membrii aceleiasi familii, colegii de munca si vecinii se sprijina unii pe altii, gata sa se ajute la nevoie. Fie ca e vorba de imprumutarea unei lingurite de cafea sau de un drum la mecanicul auto, e placut sa stii ca te poti baza pe cineva.

In general, intalnim si ajungem sa cunoastem oameni printr-un numitor comun - suntem parinti la aceeasi scoala, vecini in acelasi cartier sau colegi de serviciu la aceeasi companie -, asadar suntem predispusi sa avem unul sau mai multe lucruri in comun. Cata influenta are asupra noastra o persoana sau un grup de persoane, aceasta depinde de experientele noastre anterioare alaturi de ele, ca si de istoricul relatiilor noastre cu ceilalti. Sociologii descriu un "cerc interior" - format din oamenii pe care ii consideram cei mai apropiati, de obicei sotii, copiii, fratii sau alte rude apropiate ori prieteni. Pentru majoritatea dintre noi, marimea acestui cerc interior influent tinde sa ramana stabil de-a lungul anilor, chiar daca oamenii din cerc se mai schimba. 

Orice relatie reala si multumitoare are nevoie de timp pentru a se consolida, iar pentru majoritatea dintre noi timpul e limitat. Trebuie sa facem alegeri intelepte in ceea ce priveste oamenii cu care ne petrecem pretiosul timp liber si nu putem decat spera ca-i vom alege pe cei cu care sa putem avea relatii benefice de ambele parti.

Empatia - calitatea sociala de baza

Capacitatea de a vedea lucrurile din perspectiva altor persoane si de a le intelege sentimentele este cunoscuta in mod obisnuit sub numele de empatie. Abilitatea de a transmite aceasta intelegere celeilalte persoane este lipiciul emotional care ne face sa fim uniti din punct de vedere social. Cu ajutorul empatiei, ne simtim mai putin singuri in lume si putem construi relatii de apropiere, prietenie si iubire.

Participand in grupuri empatice - care au o cauza comuna, un tel sau un scop comun, indiferent de natura -, devenim parte a unei structuri sociale.


Structurile sociale pot intari sentimentul de apartenenta, scop si valoare proprie, toate acestea promovand o atitudine pozitiva. Ne pot ajuta sa trecem prin perioade dificile si stresante, ca, de exemplu, un divort, pierderea locului de munca sau moartea unei persoane dragi, ca si prin evenimentele stresante dar fericite, ca o nunta sau nasterea unui copil. Pentru a simti acest ajutor, nu este neaparata nevoie sa cerem sprijinul familiei si prietenilor. Simplul fapt de a sti ca ne sunt aproape ne da un sentiment de incredere atunci cand trecem prin perioade stresante sau alte probleme.

Unii oameni sunt empatici innascuti. Trec imediat peste nevoile lor pentru a se dedica emotional unui prieten sau unui membru al familiei. Totusi, nu suntem toti inzestrati cu acest dar. Multi dintre noi trebuie sa facem mai multe eforturi, mai ales atunci cand suntem distrasi de complicatiile aparent nesfarsite ale propriilor noastre vieti.
Majoritatea dintre noi cunoastem unul sau mai multi oameni care nu par sa aiba deloc capacitati empatice, iar daca nu ar fi vorba de serviciu, familie sau obligatii sociale, am putea alege sa-i evitam. Un asemenea tip de persoana nu asculta, nu retine nici ceea ce ii spunem, nici ceea ce ne-a spus el sau ea. Par sa nu fie miscati de suferinta altor oameni si nu snt capabili sau nu vor sa le impartaseasca bucuria. E greu sa te simti apropiat de cei carora le lipseste empatia, iar acestia sunt etichetati adesea drept plictisitori sau narcisisti. Din fericire, cei mai multi oameni, chiar si cei cu probleme de empatie, isi pot imbunatati capacitatile cu putin efort si cateva tehnici simple.

Multi oameni sunt de acord ca una dintre cele mai eficiente tehnici de a deveni empatic este experimentarea propriei dureri, pierderi sau bucurii. Oricine a pierdut un frate, sot sau parinte stie foarte bine cat de dificil este pentru altcineva sa treaca prin aceeasi experienta. Pe de alta parte, bucuria de a tine in brate primul copil sau nepot, ori de a-ti vedea fata cea mai mare casatorindu-se e un sentiment minunat pe care sa-l impartasesti cu un prieten ce are o asemenea experienta pentru prima oara. 

Capacitatea de empatie ne e adesea pusa la incercare atunci cand parintii nostri imbatranesc si primim responsabilitatea neobisnuita de a avea grija de ei. Desi poate fi confuz din punct de vedere emotional sa avem grija de oamenii care au avut mereu grija de noi, multi adulti fac ceea ce trebuie si-si ingrijesc parintii cu atentie, daca este nevoie,
In scoala ni se predau o varietate de subiecte, de la scris si citit la educatie fizica si muzica. Insa nu exista, deocamdata, o programa standard despre cum sa comunicam empatic si eficient cu oamenii importanti din viata noastra. Cu toate acestea, empatia devine tot mai larg acceptata drept o  capacitate care poate fi invatata pentru a ne imbunatati conexiunile sociale. Ea ne intareste sentimentul de apropiere si ne intensifica implinirea in toate relatiile noastre. Asemenea limbajului, incepem sa invatam despre empatie inca din frageda copilarie. Si tot asemenea limbajului, putem continua sa ne perfectionam aceste abilitati de-a lungul intregii vieti.

In concluzie:
* Fie ca sunteti singuri sau intr-un cuplu, ramaneti prezenti si implicati in relatiile sociale. Incercati sa va petreceti timpul alaturi de oameni care traiesc sanatos, pentru ca obiceiurile bune sunt contagioase.
* Faceti curatenie in relatii, renuntand la prietenii si cunoscutii nesatisfacatori sau daunatori.
* Dezvoltati-va abilitatile empatice. Ascultati-i pe ceilalti, incercati sa va identificati cu sentimentele lor si aratati-le ca-i intelegeti.


10 comentarii:

  1. Empatie, dialog, socializare - medicamente sau reteta pentru tinerete fara batranete.
    Fii activ si ramai tanar.
    Daruieste (prietenie) si vei primi (tinerete).

    Nu stiu daca "empatia" se impaca cu - " Faceti curatenie in relatii, renuntand la prietenii si cunoscutii nesatisfacatori sau daunatori." - un prieten este "prieten" - si atat !

    RăspundețiȘtergere
  2. @Cristi,
    I'm sorry!,nu sunt de acord cu aprecierea ta finala.Prietenia ta - de pilda - mi-e benefica pentru ca schimbam idei,opinii,ne sustinem reciproc,etc,etc.'Prietenia' lui X sau Y am constatat,dupa un timp,ca imi poate fi daunatoare,atata timp cat - de ex.- orice initiativa as avea,el/ea mi-o reteaza:"degeaba te agiti,n-o sa reusesti","orice ai face,nu vezi-nu merge nimic","ce-o sa zica lumea,daca te apuci de asa ceva...",etc,etc.In astfel de cazuri prefer sa fac "curat",ceea ce inseamna ca nu-mi mai pierd timpul cu astfel de prieteni,ma rezum la a le spune "La multi ani!" de sarbatori. Q.E.D.

    RăspundețiȘtergere
  3. Inseamna ca esti de acord cu mine - poate ar trebui sa RE -analizezi notiunea de "prieten".
    "Empatie - Capacitatea de a vedea lucrurile din perspectiva altor persoane si de a le intelege sentimentele este cunoscuta in mod obisnuit sub numele de empatie."
    Hai sa-i intelegem -poate trebuie sa-i ajutam sa priveasca realitatea , si sa o inteleaga.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am descoperit de ce sunt eu 'invidios'pe tine,Cristi:esti intelegator,esti conciliant,esti rabdator,esti saritor,esti...Eu nu mai am timp,Cristi,nu mai am nici rabdarea ta...Ce ti-as face!?

    RăspundețiȘtergere
  5. Totul se educa, spuneam ca a putea inseamna a vrea( de fapt nu eu am spus-o, ci altii, mai intelepti)-dar nu am inteles problema cu : "Eu nu mai am timp !" - pai una spunem si alta gandim ? Eu cred ca numai acum incepe adevarata viata,chiar daca ne mai lasa " telescoapele" si "inchieturile" mai trebuie unse.
    Batranetea este o stare -TU cum te simti ?

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Citind articolul acesta, in care nu mai apar fotografii cu fetze de batranei, ci grupuri emapatizand(pozele nu par din Romania), ma gandeam cu cine ar putea socializa si empatiza un roman de varsta a 3-a.
    Eventual in clubul pensionarilor, la o tabla sau un sah, sau cu rudele sale.
    Societatea noastra a scazut mult in viata sa culturala si sociala, iar izolarea umana a crescut. Singuratatea este si ea o caracteristica a societatii asa zise moderne; ma gandeam de ce in America oamenii au atat de multe animale de "companie", chiar exagerat; eu cred ca lipsa relatiilor umane normale, a celor sociale, a empatizarii a dus la adoptarea aniamlelor "de casa". Macar stii ca te asteapta cineva cand te intorci acasa...Dar toate astea sunt doar Efecte, a unor cauze profunde,,,,

    RăspundețiȘtergere
  8. @Mariana
    Multumesc pentru comentariu!
    La o privire mai atenta,in pozele ce insotesc articolul se disting si niste capete mai carunte sau chelioase :)...Absolut independent de acest comentariu, aseara am citit un email de la o prietena dintr-un orasel de provincie (oraselul nostru natal!),care-mi relata ca se intorcea de la o intalnire a unei "societati culturale" locale,unde ,dupa diverse discutii,intrunirea se termina de regula cu un mic recital vocal sau instrumental;o zi pe saptamana;in alta zi, tot saptamanal,se intalneste in orasul-resedinta de judet (e aproape) la o asociatie de creatie; mai are copii, nepoti, pe care-i viziteaza periodic...Ideea este,sustin eu,ca relatiile sociale ni le cautam si ni le cultivam noi,in functie de structura personala;izolarea/insingurarea nu ne este impusa, tot noi o alegem, pentru ca ...e mai comod,mai "sigur",nu creaza obligatii,etc,etc.

    RăspundețiȘtergere
  9. Inteleg ce spui si ma bucur ca exista "societati culturale" si de "creatie". In oraselul (resedinta de judet) unde locuiesc, exista ceva asemanator, dar sunt doar liceeni care recita poezii sau cantand cu chitara. In adolescenta nu era deloc greu sa apartii unui grup social. Si eu m-am gandit ca e important sa fac eu ceva, asa ca am pornit de una singura, incercand sa topesc "ghetarii" din jur. Binentels ca am intalnit numeroase esecuri si refuzuri din partea cunostintelor si prietenilor mei, dar nu ma las invinsa. (O buna amica, mi-a raspuns odata, la invitatia mea, ca se simte in pragul pensionarii, si "2 barci in deriva"= adica eu si ea, nu ar face nimica bun.)
    Raman optimista.

    RăspundețiȘtergere
  10. La urma-urmei,socializarea (a carei esenta e comunicarea)o poti face si in medii virtuale:blogosfera e un asemenea mediu;mai sunt apoi retelele de socializare,accesibile nu doar adolescentilor,ci si mai varstnicilor si care "topesc" distantele sau reticentele...Important este sa nu te lasi invinsa si sa ramai optimista, cum bine ai scris mai sus.

    RăspundețiȘtergere