joi, 30 decembrie 2010

Cel mai bun aliat al tau pentru longevitate

Cu putin timp inainte de a muri, la 93 de ani, Dr.Linus Pauling, de doua ori  Laureat al Premiului Nobel, spunea: "Trebuie sa-mi atribui in mare masura sanatatea de pana acum administrarii de vitamine si minerale". Desi a murit de cancer, el credea ca vitaminele amanasera instalarea bolii cu aproximativ 20 de ani. Pretindea ca nu mai racise deloc de cand incepuse sa ia doze mari de vitamina C in 1965. Pornise cu o singura pastila de vitamina in 1941. Mai tarziu, lua 18 000 mg de vitamina C zilnic. Dr.Pauling avea convingerea ca am putea trai 12 pana la 18 ani in plus daca luam intre 3 200 si 12 000 mg de vitamina C pe zi - cantitatea continuta de 45 pana la 170 de portocale.

"Avem acum dovada solida ca vitamina C poate adauga ani buni duratei vietii", spun doi cercetatori de la Universitatea California din Los Angeles, citati de Jean Carper in cartea sa Cum sa oprim imbatranirea. Analizand datele guvernamentale referitoare la regimul alimentar al 11 000 de americani, cei doi cercetatori au stabilit ca "numai decesele cauzate de boli cardiovasculare au scazut cu 40% in cazul barbatilor care au luat vitamina C". Mai mult decat atat, cei care au luat vitamina C au trait mai mult, in ciuda faptului ca fumau, erau supraponderali, le lipsea exercitiul fizic sau aveau un regim alimentar necorespunzator.

Cum poate lupta vitamina C impotriva imbatranirii? Iata cum:

* Imunizeaza impotriva cancerului. Circa 120 de studii indica in mod elocvent ca vitamina C este un fel de vaccin impotriva cancerului. Este vorba in special de cancerul de stomac, esofag, pancreas, caviatatea bucala si, posibil, cervix, rect sau san, potrivit analizelor intreprinse de dr.Gladys Block, epidemiolog in domeniul cancerului la Universitatea California din Berkeley - SUA.

* Protejeaza arterele. In mod surprinzator, cantitati mici de vitamina C pot mari colesterolul benefic, HDL, care impiedica obturarea arterelor, reduc tipul daunator de colesterol, LDL, care distruge arterele, scad tensiunea arteriala crescuta, intaresc peretii vaselor de sange si fac sangele mai putin vascos. Vitamina C, ca si vitamina E, ajuta in mod deosebit la pastrarea tineretii arterelor, la curatarea  si flexibilizarea lor, mai ales a celor afectate de un regim alimentar bogat in grasimi.

* Creste imunitatea. Vitamina C sprijina in mod spectaculos functionarea sistemului imunitar prin cresterea nivelurilor antioxidantului glutation din organism, esential pentru buna functionare a acestui sistem. 500 mg de vitamina C pe zi poate duce la cresterea glutationului din globulele rosii cu 50%.

* Da inapoi ceasul biologic. Cercetatorii britanici au stabilit ca vitamina C poate face reversibila imbatranirea - prin intinerirea biochimica a globulelor albe in cazul persoanelor in varsta. Intr-un studiu asupra unui grup de persoane cu o varsta medie de 75 de ani, doar 120 mg de vitamina C pe zi au saltat, in numai doua saptamani, nivelurile globulelor ca la niste persoane tinere cu o medie de varsta de 35 de ani.

* Imbunatateste sperma si reface fertilitatea masculina. Barbatii cu niveluri scazute de vitamina C sunt mai predispusi la insuficiente de sperma, ceea ce poate determina aparitia unor anomalii in capacitatea de procreare. O doza de 250 mg de vitamina C, sau o portocala, pe zi, poate preveni anomaliile de procreare la barbatii care fumeaza. In cazul unor teste efectuate la Universitatea din Texas - SUA, fertilitatea a revenit la barbatii care au luat zilnic cel putin 200 mg de vitamina C.

* Previne bolile de plamani. Potrivit unui studiu facut asupra a 9 000 de adulti de catre dr.Joel Schwartz de la Agentia de Protectia Mediului din SUA, cei care au mancat zilnic alimente continand 300 mg de vitamina C au fost cu 70% mai putin predispusi la bronsite cronice sau astm decat cei care au luat cam 100 mg.

* Combate imbolnavirea gingiilor. Un studiu recent, facut in Finlanda, a descoperit ca periodontita - sangerarea gingiilor, abcesele profunde si retragerea gingiei - este de trei ori mai frecventa in cazul persoanelor cu niveluri scazute de vitamina C in sange.

Cum actioneaza? Vitamina C este un puternic antioxidant, solubil in apa, care atrage si dezarmeaza radicalii liberi din portiunea lichida a tesuturilor. De asemenea, regenereaza vitamina E epuizata si extrem de importantul glutation, dand un impuls enzimelor sa caute si sa distruga radicalii liberi. Astfel, pentru o incetinire optima a imbatranirii, este hotaratoare prezenta in celule a unei cantitati suficiente de antioxidanti E si C. Dar, de vreme ce organismul nu poate inmagazina vitamina C solubila in apa, trebuie sa i-o oferiti cu regularitate, pentru aprovizionarea permanenta a celulelor.







Dar hrana ? Vitamina C, spre deosebire de vitamina E, se gaseste din belsug in alimente. Asa ca, daca mancati multe fructe si legume bogate in vitamina C, puteti obtine doze indeajuns de mari de vitamina pentru a descuraja instalarea unor boli cronice, cum ar fi cataracta si cancerul. Dar, pentru siguranta, luati si un supliment de vitamine, insa nu ca un substitut al fructelor si legumelor, stiut fiind ca acestea din urma contin si alti antioxidanti esentiali in amanarea imbatranirii. Alimentele bogate in vitamina C sunt ardeii grasi, cantalupul, ardeiul rosu, papaya, capsunii, varza de Bruxelles, fructele si sucurile citrice, kiwi, broccoli, rosiile si sucul de rosii.

Cat de mult ?  O doza zilnica de 250 pana la 1 000 mg este considerata a fi adecvata pentru combaterea obisnuitelor ravagii provocate de imbatranire si bolile legate de ea, desi, multi cercetatori iau mai multe mii de mg de vitamina C, in credinta ca dozele crescute atrag dupa sine beneficii suplimentare in lupta impotriva imbatranirii.

Cat inseamna prea mult ? Vitamina C este foarte sigura, desi, luand "prea multa", apare de obicei diareea, iar in cazul anumitor persoane greata sau arsurile de stomac. O doza de "toleranta intestinala" este strict specifica fiecarui individ si, de obicei, sunt necesare peste 1 000 mg pe zi si chiar mai mult daca sunteti bolnavi. In opt studii recente nu au fost raportate efecte adverse serioase in cazul administrarii unei cantitati de pana la 10 000 mg timp de mai multi ani. Nu exista nici o dovada ca vitamina C provoaca pietre la rinichi si nici ca dozele mari ar determina o acumulare daunatoare de fier in organism in cazul persoanelor normale.

Cat de des ? Pentru a mentine celulele intr-o totala alerta antioxidanta cu ajutorul vitaminei C, e de preferat sa luati suplimentul fragmentat, de trei sau patru ori pe zi, in locul unei singure doze mari. Luand doua pastile de 500 mg deodata, dimineata, in loc sa le luati treptat de-a lungul intregii zile, va amagiti celulele, deoarece o buna parte este eliminata prin urina. Organismul elimina chiar si dozele mari in 12 ore, iar dozele periodice in 16 ore. Singura modalitate de a mentine un anumit nivel de vitamina C in sange este aceea de a lua 500 mg la 12 ore, spune Alfred B.Ordman, profesor de biologie la Beloit College din Wisconsin - SUA, citat in lucrarea mentionata mai sus.






                                                                                    

duminică, 26 decembrie 2010

Atentie ! O boala care se ia ... Depresia (III)




Toti suntem oameni

Eram asa de ingamfat atunci ! Cand esti tanar, te crezi invincibil. Nu exista nimic care sa te impiedice. 
La varsta de 20 de ani am semnat un contract cu compania la care aveam sa lucrez imediat dupa terminarea facultatii. Serverele mari cu multiple terminale erau la fel de populare atunci cum sunt acum calculatoarele portabile, serverele si calculatoarele de buzunar. Lucram cu un grup de tineri energici, care stiau exact ce vroiau. Aveam personalul tehnic si de conducere de care aveam nevoie pentru a ne mentine in top. Zburam in Italia, Singapore si Tokio cum altii calatoreau dintr-o parte in alta a orasului. Stateam treaz doua zile pentru a revizui planurile afacerilor si pentru a rezolva problemele tehnice. Pentru mine era ca o medalie de onoare si ca ceva ce mi se parea a fi si extrem de barbatesc.

Banuiesc ca ma miscam asa de repede incat nu am vazut cand au inceput sa-mi scartaie rotile. Noii concurenti erau mai isteti. Ne luau putin cate putin din partea noastra de piata. In acelasi timp, cererea pentru serverele de dimensiuni mari scadea. Trebuia sa-mi vad prietenii facandu-si curat in birouri si plecand cu anuntul de concediere in mana. Insa, gandeam eu, nu mi se va intampla si mie, dupa cate dadusem acestei companii. Bineinteles ca am patit si eu la fel ca si ceilalti. Iata-ma, la varsta de 54 de ani si fara serviciu, avand cunostinte tehnice pe care nimeni nu le dorea si concurand cu tineri care aveau jumatate din varsta mea. Contasem pe o munca de consultanta pentru a ma tine ocupat, dar telefonul nu a sunat niciodata, iar casuta de e-mail a ramas goala. Iesit din sfera de interes, uitat. Marfa deteriorata. Un fundas cu accident la genunchi.

Sotia mea lucra cu norma intreaga, in timp ce eu ramaneam acasa cu pisica. Vara, totul era in regula. Puteam gasi intotdeauna un partener de golf sau mai mesteream ceva la barca. In a doua iarna m-am apucat de baut - cateva pahare dimineata, apoi cateva dupa-amiaza. Saptezeci de canale de televizor si nici nu-mi dadeam seama cand trecea ziua. 


Tatal meu, care avea peste 80 de ani si era sanatos, nu-si putea ascunde dezamagirea. Saraca mea sotie, era agitata si necajita. Ma simteam fara valoare. Stiam acum ca am toate semnele clasice de depresie. Dormeam mult. Pur si simplu, nu puteam sa ma pornesc. Imi traiam viata intr-un ritm extrem de lent.

M-am opus cand sotia mi-a sugerat sa consult un psihiatru. Ce slabiciune sa recunosc?! Sa vad un psihiatru, un mecanic al mintii?! Dar sotia mi-a spus foarte clar: sau ma duc, sau am terminat-o cu ea. Am incercat un consilier, dar nu m-am simtit bine cu el. Al doilea a fost OK. Parea un tip oarecare. Am avut niste discutii grozave si mi-am descarcat mult sufletul. Mi-a dat si niste medicamente care m-au facut sa par complet schimbat.  M-am dat pe brazda acum. N-am mai pus nici o picatura de alcool in gura. Merg in mod regulat la Asociatia Alcoolicilor Anonimi. Doresc sa profit de aceasta ocazie pentru a multumi sotiei mele pentru ca mi-a dat sutul in posterior de care aveam nevoie si pentru ca m-a suportat. Invincibil? Nu eu. Sunt doar un om.

Specialist in computere - Jamestown, N.Y.  Fost pacient al Clinicii Mayo - SUA

Puncte de reper :
* O data ce ati parasit o slujba si ati iesit din circuit, sunteti repede uitat.

* Dependenta de diferite substante chimice se poate furisa in perioadele de suferinta. Cand prietenii si familia doresc sa va ajute, lasati-i sa o faca.

* Nici o slujba nu este sigura, asa ca nu va puneti tot respectul de sine in slujba vocatiei. Cultivati-va o viata si in afara slujbei.


Sursa ~ Clinica Mayo: Cum sa imbatranim sanatos, de Dr.Edward T.Creagen

vineri, 24 decembrie 2010

Cum aveti grija de mintea voastra ? Testati-va riscul depresiv ( II )



Cum puteti sti daca sunteti sau nu deprimat ?  Depresia are doua semne distinctive:
* Unul este pierderea interesului pentru activitatile normale de zi cu zi;
* Celalalt este o stare de neputinta, cu sentimente de tristete si lipsa de speranta, ce dureaza mai mult de doua saptamani. Cum am mai mentionat in articolul anterior, multe persoane ce sufera de depresie se simt, de asemenea, nelinistite.

Pentru ca un medic sa puna diagnosticul de depresie mai trebuie sa inregistreze si alte semne si simptome care sa fie prezente de-a lungul zilei, aproape zi de zi, cel putin doua saptamani. Acestea includ probleme de memorie, lipsa de concentrare, tulburari de somn, pierderi sau castiguri semnificative in greutate, oboseala, ganduri despre moarte, agitatie si pierderea interesului pentru sex.

Alte simptome fizice asociate cu depresia sunt durerile de cap, constipatia, diareea, durerile abdominale si durerile generalizate. Persoanele care sufera de depresie pot parea obosite, vorbesc incet si rar, ca si cum abia ar putea stoarce energia pentru a vorbi.

In cartea sa Cum sa imbatranim sanatos, Dr.Edward Creagen ii citeaza pe Dr.Javaid I.Sheikh si Jerome A.Yesavage, care au elaborat o asa numita Scala Geriatrica a Depresiei, o forma prescurtata fiind cea care urmeaza. In cazul in care credeti ca ati suferi de depresie, voi sau cineva apropiat, chestionarul va poate ajuta sa decideti daca aveti nevoie de ajutor medical. Raspundeti cu "da" sau "nu" la intrebarile de mai jos sau daca sunteti ingrijorati pentru cineva drag, puneti-l pe el/ea sa raspunda :

1. Sunteti, in principiu, satisfacut de viata dumneavoastra ?
2. Ati renuntat la multe dintre activitatile dumneavoastra si lucrurile care va intereseaza ?
3. Simtiti ca viata dumneavoastra este inutila ?
4. Va plictisiti deseori ?
5. Sunteti bine dispus in majoritatea timpului ?
6. Va este teama ca vi se va intampla ceva rau ?
7. Va simtiti fericit in majoritatea timpului ?
8. Va simtiti deseori neajutorat ?
9. Preferati sa ramaneti acasa decat sa iesiti si sa faceti lucruri noi ?
10. Simtiti ca aveti mai multe probleme cu memoria decat alte persoane ?
11. Considerati ca este minunat sa traiti in zilele noastre ?
12. Va simtiti destul de inutil in starea in care sunteti acum ?
13. Va simtiti plin de energie ?
14. Considerati ca situatia dumneavoastra este fara speranta ?
15. Credeti ca majoritatea persoanelor se simt  mai  bine  decat  dumneavoastra  ?

Daca ati raspuns afirmativ la intrebarile 1, 5, 7, 11 si 13, probabil nu sunteti deprimati.  Raspunsul afirmativ la majoritatea celorlalte intrebari sugereaza cu toata convingerea ca suferiti de depresie. Discutati cu medicul personal despre simptome. Nu trebuie sa suferiti. Cu cat primiti ajutor mai repede, cu atat mai bine.

Cea mai buna veste este ca depresia se poate trata. Exista numeroase medicamente care pot ameliora simptomele acestei boli la majoritatea persoanelor. Alegerea tratamentului medicamentos depinde de stadiul bolii, de simptome si de istoricul medical personal si al familiei voastre in legatura cu depresia. Ca si in cazul altor medicamente, exista unele precautii, in special pentru persoanele in varsta, iar medicul personal va trebui sa va monitorizeze cu atentie dozele.

Psihoterapia sau terapia conversatiei poate ajuta, de asemenea, persoanele care sufera de depresii slabe sau moderate. De fapt, combinarea psihoterapiei cu tratamentul medicamentos este mai eficienta decat oricare dintre ele luate separat. Dar poate dura intre patru si opt saptamani pana cand psihoterapia si medicatia sa isi faca efectul, asa ca trebuie sa aveti rabdare si sa nu va impacienteze prelungirea in timp a tratamentului. Pentru depresiile severe, terapia prin electrosocuri (TEC) reprezinta cea mai eficace metoda.

Se mai poate afirma cu certitudine ca intretinerea unei stari generale de sanatate in parametri de echilibru influenteaza pozitiv depresia. Studii de specialitate au aratat ca , de pilda, o activitate fizica regulata ajuta la stoparea  sau ameliorarea simptomelor depresive la persoanele trecute de varsta mijlocie. Aviz celor care se recunosc in aceasta situatie !

joi, 23 decembrie 2010

Cum aveti grija de mintea voastra ? Memorie - depresie - anxietate ( I )

 


Chiar acum cand sunteti deja destul de in varsta pentru a fi acumulat ceva intelepciune, mintea incepe sa va joace feste. Nu va amintiti unde ati lasat ochelarii sau unde ati parcat masina. Inainte puteati face cate trei lucruri deodata, iar acum va e greu sa va concentrati pe unul singur. Ce se intampla?
In primul rand, relaxati-va! Unele scapari de memorie sunt normale pe masura ce avansati in varsta. Ratacirea cheilor masinii sau uitarea unui nume, din cand in cand, desi frustrant, nu este neaparat grav. In al doilea rand, unele boli, cum ar fi  depresia si hipertensiunea arteriala sau unele medicamente, va pot afecta memoria. De obicei, aceste pierderi de memorie sunt reversibile.

Dincolo de tristete
Cum spuneam mai sus, depresia este o cauza frecventa a pierderii de memorie. Toti ne simtim deprimati din cand in cand si toata lumea are necazuri. Dar depresia este altceva. Este o boala serioasa care poate afecta grav viata celor care sufera de ea si a familiilor lor. Depresia nu este starea de tristete care ne cuprinde, de exemplu, dupa o pierdere dificila si care dispare, de regula, in cateva zile sau saptamani. O depresie majora lasata netratata este probabil sa continue intre 6 si 24 de luni, iar dupa ce simptomele scad in intensitate, de obicei reapar.

Depresia este o boala cu baza biologica, sustine Dr.Edward T.Creagen  de la  Clinica Mayo din SUA, in cartea sa Cum sa imbatranim sanatos. Ea ne afecteaza gandurile, starile sufletesti, sentimentele, comportamentul si sanatatea fizica. Oamenii de stiinta considera ca ar putea avea legatura cu un dezechilibru in substantele chimice din creier, asanumitii neurotransmitatori, in special serotonina, norepinefrina si dopamina. Dar nu pot inca explica rolul pe care il au aceste substante in depresie, subliniaza Dr.Edward Creagen.

In ciuda a tot ce se stie despre depresie ca fiind o boala, pentru unii oameni exista inca un stigmat atasat ei, acela de boala mentala. A fi deprimat, insa, nu este o rusine mai mare ca a avea diabet sau gripa, de pilda, dar multi oameni cu depresie se simt rusinati si slabi. De obicei, rusinea si jena ii impiedica sa ceara ajutorul de care au nevoie.

Depresia este mai des intalnita la femei decat la barbati, afectand aproximativ o femeie din patru, probabil datorita unor cauze biologice, cum ar fi cele de natura hormonala. Este mai rara la persoanele casatorite si cele care au relatii stabile, dar rata depresiei este mai ridicata printre cei divortati, cei care traiesc singuri si cei care au probleme cu alcoolul.

Ca si pierderea memoriei, depresia nu este un element natural al imbatranirii. Nu este mai frecventa printre persoanele in varsta, dar deoarece unele simptome sunt, de obicei, interpretate gresit drept consecinte inevitabile ale imbatranirii, este mai probabil sa treaca neobservate la aceasta categorie de persoane. Aceasta poate fi un lucru ingrijorator, deoarece depresia netratata poate antrena o anume degringolada care duce la incapacitate de actiune, dependenta sau chiar sinucidere.

Este adevarat ca unele circumstante ce tin de imbatranirea inerenta pot predispune adultii in varsta la depresie. Acestea includ scaderea nivelurilor neurotransmitatorilor si hormonilor, pierderea cuiva drag, pierderea statutului in comunitate, pierderea relatiilor de munca, mutarea dintr-o locuinta draga sau debutul unor boli cronice, ca de exemplu bolile de inima, accidentul vascular cerebral, artrita si diabetul.

Nu exista o singura cauza a depresiei. Specialistii considerea ca unele persoane au o predispozitie genetica pentru depresie, care, combinata cu evenimentele stresante din viata de zi cu zi , ar putea conduce la un dezechilibru al neurotransmitatorilor ce are ca rezultat depresia.

Personalitatea voastra v-ar putea, de asemenea, predispune la depresie. Unele trasaturi de personalitate, cum ar fi lipsa de autoapreciere sau dependenta excesiva de cei din jur, autocritica in exces, pesimismul si inadaptarea la stres va pot face mai vulnerabili.

De obicei, depresia este insotita de o anxietate exagerata. Tulburarile de anxietate pot avea forme si grade diferite de intensitate. In cazul unei tulburari de anxietate va puteti simti nelinistiti, nervosi sau cuprinsi de o nesiguranta sacaitoare in privinta viitorului imediat sau pe termen mai lung. La unele persoane, anxietatea poate simula un atac de cord, cu simptome cum ar fi puls rapid, palpitatii, transpiratii si ameteala. Alte simptome sunt durerea de cap, insomnia si oboseala.

Daca suferiti de anxietate ca parte a unei depresii, atunci simptomele pot disparea cand dispare si depresia. Daca suferiti de o tulburarre de anxietate fara depresie, unele dintre medicamentele folosite pentru depresie ar putea actiona si asupra anxietatii. De asemenea, va pot ajuta si tehnicile de relaxare. Este important atunci cand aveti simptome de depresie sau de anxietate sa nu le considerati o parte normala a inaintarii in varsta, in legatura cu care nu puteti face nimic. 

Alcoolul, nicotina si abuzul de medicamente contribuie la depresie si tulburari de anxietate. Dieta poate juca un rol important. In mod specific, unele deficiente de acid folic si vitamina B12 pot fi cauza unor simptome ale depresiei.

Toate cele enumerate mai sus conduc la concluzia ca, atunci cand sesizati simptomele unor tulburari anxioase si/sau depresive, decizia inteleapta este sa va consulati medicul personal, care, mai departe, va poate recomanda pasii de urmat.


luni, 20 decembrie 2010

Ce varsta o avea Mos Craciun ?



Mitul lui Craciun are o istorie straveche, iar in diverse culturi, in diferite epoci, exista un folclor bogat legat de aceasta traditie.

Stramosii nostri geto-daci il celebrau pe Craciun, nume pastrat pana astazi, cu prefixul de Mos, ceea ce arata ca el vine din batrani, din trecutul indepartat, fiind un personaj nascut in perioada gerontocratiei getice. Rudimentele mitului stravechi pastrate in folclorul national romanesc il arata pe Craciun legat de cultul focului, dar si al bradului, copac sacru in credintele dendrolatriei. Se poate reconstitui cu destula certitudine modul de celebrare a unei sarbatori geto-dacice consacrata inceperii solstitiului de iarna. In sanctuarele lor, geto-dacii asistau la ceremonia arderii intr-o vatra a unei buturugi, simbolizand anul vechi. La miezul noptii de 23 spre 24 decembrie, sacerdotii aruncau craci de brad peste jarul buturugii, care se aprindeau imediat, arzand cu valvatai. Era momentul sacru al inceperii Anului Nou, cand ziua, care se micsorase treptat din toamna, incepea sa creasca, in dauna noptii. Intetirea focului in vatra sanctuarului era un gest sacru al ajutorarii Soarelui de a incepe sa dea mai multa lumina si caldura.

Putem vedea astazi in acest gest o naivitate dezarmanta, daca nu ne transpunem in gandirea magica de acum cateva milenii. Dar, socotind atat durata de 365 de zile a anului, cat si solstitiile si echinoctiile, calculate de sacerdoti, asa cum arata clar piesele din sanctuarul-calendar de la Sarmisegetuza, constatam totodata o avansata preocupare a geto-dacilor fata de fenomenele astronomice.

Romanii au pastrat ca element folcloric, peste milenii, segmentul arderii buturugii in vatra casei, in noaptea cand vine Mos Craciun. Se prea poate ca acest Mos Craciun sa fie chiar numele dat de geto-daci ceremoniei arderii buturugii in noaptea inceputului solstitiului sau chiar a inceperii Anului Nou. In orice caz, termenul Craciun este specific romanilor, fiind preluat tarziu, cu conotatii crestine, de popoarele din jur, unguri, bulgari, slovaci, ucrainieni, rusi, desemnand ziua Nasterii Domnului Iisus Christos. El exista insa si la albanezi, cu stramosi iliro-traci, sub forma "kercum", avand sensul de buturuga ce arde. Aici nu este vorba de o preluare din limba romana a unui termen consacrat crestin, ci de prezenta unui cuvant extrem de vechi, cu origini tracice comune. Aceasta poate arata inca o data ca mitul "Craciun" era prezent cu mult timp inainte ca el sa fi fost asimilat de crestinism.

Poporul roman a pastrat vie traditia lui Craciun, dar si sensul stravechi al cuvantului de la care deriva insusi substantivul in cauza, precum craca, cracana, apoi creanga, crenguta, dar chiar si nume: Craciun, Craciunica, Craciunoiu, etc. Cum se vede, limba romana, spre deosebire de altele care au imprumutat termenul Craciun, are o intreaga familie de cuvinte legate de substantivul respectiv, atestand vechimea enorma a acestuia. Este interesant de observat ca prenumele Craciun nu apare insa in hagiografia crestina, lipsind un sfant cu acest nume, termenul fiind utilizat doar ca denumire a sarbatorii Nasterii Domnului.

O, Brad frumos !

Sarbatoarea geto-dacica a solstitiului de iarna era asociata si cu venerarea bradului , ca simbol al vietii, care biruie gerul si intunericul, ramanand verde tot anul, credinta venita din timpuri si mai vechi, cand oamenii primitivi adorau "spiritele" arborilor si plantelor. Cultul s-a perpetuat folcloric la poporul roman. In secolul al 19-lea, Sfantul Bonifaciu Strasbourg, calugar sas din Transilvania, bun cunoscator al obiceiurilor si colindelor romanilor, pe care le considera pagane, a stabilit o relatie sui-generis intre brad si Nasterea Domnului Iisus Christos in Palestina, unde de altfel nu creste copacul respectiv. Astfel, pomul de Craciun a devenit repede simbol al Nasterii Pruncului Iisus, in intreaga lume crestina. Adevarul este ca reformatorul Martin Luther a fost cel care, incercand sa elimine cultul sfintilor, a asezat bradul impodobit la loc de cinste in Sarbatoarea Nasterii Domnului, reinviind o traditie germanica antica.

Printesa Helene de Mecklemburg, care se casatorise cu Ducele de Orleans, a dus acest obicei in Franta. In Marea Britanie a ajuns abia in anul 1841, cand printul consort Albert, sotul Reginei Victoria, a comandat in tara sa natala un brad imens de Craciun, pe care l-a instalat in Palatul Windsor, pentru odraslele imperiale. Dupa exemplul regal, nobilimea, apoi intreaga populatie anglo-saxona, au inceput sa impodobeasca brazi de Craciun. Obiceiul s-a raspandit in coloniile britanice. In fine, el a ajuns tarziu in America de Sud si mai apoi in SUA, unde Mos Craciun a devenit caricatural, cu haine nemtesti si tichie caraghioasa de pitic.

Sursa ~ http://sfvasilebz.ro (pentru vizualizarea materialului integral - click pe titlu)

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Vrei o viata mai lunga ? Traieste aici si acum !




"Fii aici acum!" a devenit o mantra pentru cei care traiesc clipa, care nu isi fac griji nici pentru trecut si nici pentru viitor.

Carpe Diem!  -  Traieste-ti clipa!  -  este indemnul si al anticului latin  Horatiu, si al parintilor spirituali ai hinduismului oriental. Iata ca cercetatori contemporani din stiintele comportamentale ne aduc in prim plan aceasta simpla filozofie de viata. Incercarea de a trai clipa ne ajuta - spun expertii - sa castigam nu doar o viata lunga si sanatoasa, ci si o longevitate de calitate.

Atentia sau constientizarea atentiei - acest proces subtil de constientizare continua a propriilor ganduri, sentimente si stari fizice - este secretul pentru dezvoltarea memoriei, a capacitatilor mentale, precum si pentru pastrarea unui psihic sanatos. Cercetari in domeniu sugereaza ca aceasta abilitate nu doar reduce stresul si anxietatea, ci si imbunatateste sistemul imunitar, promoveaza sanatatea si vindecarea pentru o varietate de boli si afectiuni, printre care cele de inima, diabetul, artrita si durerile cronice.

Constientizarea corpului nostru si a lucrurilor care se intampla in jur ne ajuta sa ramanem echilibrati si sa evitam pericolele - ne sfatuieste dr.Gary Small, profesor de psihiatrie si stiinte behavioriste, specialist in medicina preventiva si antiimbatranire, in cartea sa Secretele longevitatii, scrisa impreuna cu sotia sa  Gigi Vorgan. Prin integrarea constientizarii atentiei in viata noastra zilnica, nu doar ne simtim mai bine si traim mai mult, ci avem mai multa grija de noi insine, avem o atitudine mai optimista si mai empatica fata de ceilalti. Prin constientizarea propriilor senzatii interioare reusim, de pilda, sa ne oprim din mancat cand suntem satui - secretul pentru mentinerea greutatii corporale ideale, exemplifica profesorul american.

Acest tip de atentie ascunde adesea si o semnificatie spirituala, iar multe studii au constatat ca oamenii care practica o anumita forma de spiritualiate traiesc mai mult. Cercetatorii au concluzionat ca vizitarea bisericii sau a unei case de rugaciuni, o data pe saptamana, poate mari speranta de viata cu aproape 10 ani. Studii efectuate pe pacienti cu boli cronice au demonstrat ca cei care cred in Dumnezeu au o rata a mortalitatii cu 30% mai scazuta decat cei care se simt abandonati de Divinitate. Beneficiu al spiritualitatii, marirea duratei de viata rezulta din multe forme ale acesteia, inclusiv religia, meditatia, credinta personala intr-o forta superioara si altele.

Fie ca ne apropiem de 40 de ani, de 50, 60 sau mai multi, toti ne confruntam cu provocarile si satisfactiile inaintarii in varsta. Studiile despre "imbatranirea frumoasa" au aratat ca doar o treime dintre factorii care prevestesc cat de bine vom imbatrani sunt sub influenta mostenirii ereditare. Aproximativ doua treimi se bazeaza pe alegerile personale in stilul nostru de viata, deci ii putem controla noi insine.

Daca e adevarat ca avem doar varsta pe care o simtim, atunci sa incepem sa ne simtim, sa aratam si sa ne comportam ca si cum am fi la varsta din mintea si inima noastra, incepand chiar de acum, de aici!

duminică, 12 decembrie 2010

Impiedicati- va imbatranirea cu Vitamina E : 7 argumente forte !



Daca i-ati intreba pe cei mai importanti cercetatori in domeniu, din toata lumea, care supliment de vitamina este crucial pentru alungarea bolilor de batranete, alegerea este aproape unanima : Vitamina  E, numita si alfa tocoferol. Ca sa facem o comparatie - ne provoaca Jean Carper in bestsellerul ei Cum sa oprim imbatranirea - vitamina E este apararea gen Michael Jordan impotriva imbatranirii - antioxidantul luptator impotriva radicalilor, pe care vreti sa-l aveti de partea voastra mai presus decat oricare altul.

Care sunt argumentele? Ce face vitamina E ? Iata-le:
* Impiedica blocarea arterelor : Vitamina E lupta impotriva celei mai mari temeri legate de imbatranire, arterioscleroza, infundarea si rigidizarea treptata a arterelor, care incepe la tinerete, se accentueaza la varsta mijlocie si devine fatala la multe persoane in varsta. Conform noii gandiri in domeniu, arterioscleroza apare, in mare masura, pentru ca tipul daunator de colesterol din sange, LDL, este modificat chimic - este oxidat sau "rancezit" si intoxicat - prin atacurile radicalilor liberi. Daca n-ar avea loc aceasta oxidare, colesterolul LDL nu s-ar putea infiltra prin peretii arterelor si n-ar mai conduce la formarea placilor de aterom si, finalmente, la blocarea arterelor. Suplimentele de vitamina E impiedica tocmai aceasta oxidare sau "rancezire" a colesterolului LDL - intr-o proportie mult mai mare decat orice alta vitamina cu efect antioxidant si, ca urmare, procesul de infundare si ingustare a arterelor este inabusit din fasa.Vitamina E patrunde in moleculele de colesterol LDL si inhiba oxidarea, eliminand astfel insasi originea bolilor coronariene.

In cadrul unui studiu efectuat la Scoala de Medicina a Universitatii statului California, cercetatorul Howard N. Hodis a descoperit ca vitamina E pare sa intarzie si sa faca reversibil procesul de formare a placilor de aterom in cazul barbatilor  de varsta mijlocie care au suferit o operatie de bypass coronarian. Barbatii care au declarat ca iau cel putin 100 UI de vitamina E pe zi (impreuna cu alta medicatie) au avut mai putine artere ingustate dupa doi ani decat cei care au luat mai putina vitamina E. Si mai spectaculos este faptul ca angiogramele (razele X) au revelat ca placile de aterom din arterele celor care au luat vitamina E s-au diminuat, acest lucru insemnand o regresie efectiva a aterosclerozei.

* Impiedica producerea atacurilor de cord: Comunitatea stiintifica a fost surprinsa recent de doua studii intreprinse la Harvard, ambele aratand ca luarea suplimentelor de vitamina E pare sa reduca spectaculos aparitia bolilor de inima. Mai intai, in cazul femeilor: in cadrul unui segment de 87.000 de surori medicale, cazurile de boli de inima majore au fost cu 41% mai putine la cele care au luat intre 100 si 250 UI de vitamina E pe zi timp de mai mult de doi ani, comparativ cu cele care nu au luat acest supliment. La barbati: in cazul a 40.000 de barbati de varsta mijlocie, cei care au luat mai mult de 100 UI de vitamina pe zi timp de mai bine de doi ani au inregistrat un risc de accidente cardiovasculare majore cu 37%mai mic, inclusiv infarctele.

Cercetatorii de la Harvard atentioneaza, insa: vitamina E nu are efect peste noapte. Trebuie sa luati acest supliment timp de cel putin doi ani inainte ca protectia impotriva infarctului sa se instaleze. Pe de alta parte, "riscul determinat de neluarea vitaminei E este echivalent cu riscul aferent fumatului", a exemplificat dr.Eric B. Rimm, unul dintre autorii studiului.

* Intinereste imunitatea : Dr.Simin Meydani, un imunolog nutritionist de la Universitatea Tufts, a testat suplimentele de vitamina E in cazul persoanelor trecute de 60 de ani. Raspunsul imunitar scazuse o data cu varsta, dar a crescut la loc "aproape la nivelul unor oameni tineri", a spus cercetatorul. Observatie: acesti subiecti ai dr.Meydani nu aveau o deficienta de vitamina E dupa standardele obisnuite. Pentru a intineri functiile imunitatii, oamenii in varsta au nevoie de un sprijin suplimentar de vitamina E mult peste nivelul cerintelor "normale". Megadozele de vitamina E imbunatatesc functionarea sistemului imunitar si la tineri, dar nu la fel de vizibil ca la oamenii in varsta.

* Contracareaza cancerul : Un nivel scazut al vitaminei E din sange va face cu 50% mai vulnerabili la orice forma de cancer, a concluzionat un amplu studiu finlandez. Administrarea vitaminei E timp de sase luni reduce la jumatate riscul de cancer bucal si esofagian, potrivit cercetatorilor de la Institutul National al Cancerului din S.U.A. - si exemplele in acest domeniu pot continua. Exista nenumarate dovezi ca vitamina E inhiba in mod direct dezvoltarea celulelor canceroase.

* Usureaza simptomele artritei : In cateva studii, dozele mai mari de 1200 mg de vitamina E au fost la fel de eficace ca un antiinflamator obisnuit, reducand durerile, inflamarea si rigidizarea, resimtite in general dimineata si cauzate de artrita reumatoida.

* Amana declansarea cataractei : Un studiu a descoperit ca suplimentele de vitamina E au redus cu 56% riscurile de imbolnavire in cazul unui lot testat in acest scop.

* Intarzie imbatranirea generala a creierului si a sangelui : In timp, deteriorarea produsa de radicalii liberi lasa urme in interiorul celulelor, prin structurarea unei substante numita lipofuscina, cunoscuta si sub numele de pigmentul imbatranirii. Nivelul acestuia a scazut semnificativ in anumite celule ale pacientilor in varsta care au luat vitamina E, iar circulatia sangelui in creier s-a imbunatatit si ea.

In concluzie, putem spune ca vitamina E este un puternic antioxidant care, fiind solubil in grasimi, este capabil sa actioneze cel mai bine in zonele anatomice cu cel mai mare continut de astfel de substante. In mod caracteristic, vitamina E actioneaza ca un mic extinctor care inabusa lanturi intregi de atacuri feroce ale radicalilor liberi ce oxideaza grasimea din creier si din sange, tulburand functionarea normala si imbatranind mai repede tesuturile.



 

Deoarece vitamina E este solubila in grasimi, ea este concentrata in alimentele grase, cum ar fi uleiurile vegetale (mai ales de soia, floarea soarelui si porumb), nuci si seminte, cereale integrale si germeni de grau, precum si in unele legume. Dar e practic imposibil sa obtii dozele de vitamina E care pot intarzia imbatranirea  doar din alimente. Pentru a obtine 400 UI de vitamina E - doza dintr-o capsula obisnuita - dr.Alan Chait, cercetator al bolilor de inima la Universitatea din Washington, subliniaza ca ar trebui sa bem cam doi litri de ulei de porumb sau sa mancam mai mult de doua kilograme de germeni de grau, opt cesti de migdale sau 28 de cesti de alune. De la alimente ne putem astepta la cel mult 25 UI pe zi.

Aveti nevoie de cel putin 100 UI de vitamina E pe zi, dar o doza de 400 UI este cantitatea necesara pentru impiedicarea oxidarii colesterolului LDL, premisa blocarii arterelor. Luati vitamina E in timpul meselor. Daca e posibil, luati doua semidoze in timpul zilei, si nu una singura intr-o cantitate mai mare, pentru a pastra in permanenta un nivel ridicat in sange.

In doze care depasesc 400 UI, vitamina E, ca si aspirina, are o usoara activitate anticoagulanta, "subtiind sangele", si nu este recomandata celor care iau medicamente cu acelasi efect sau se afla in pragul unei interventii chirurgicale. Toxicitatea poate aparea la mai mult de 3.200 UI pe zi; simptomele includ dureri de cap, diaree si un nivel ridicat al tensiunii arteriale. Pentru a va asigura linistea, in cazul ca luati si alte anticoagulante sau suspectati aparitia oricarui tip de sangerare, consultati-va medicul inainte de a lua vitamina E.

joi, 9 decembrie 2010

Varste biblice in Valea Hunza . . .




Exista pe acest Pamant un loc binecuvantat de catre Cel-de-Sus, loc uitat de boala, suferinta, tristete si stres, unde oamenii ating varste incredibile, se bucura de o stare de sanatate nemaiintalnita nicaieri in lume, putand procrea la varste la care cei mai multi dintre pamanteni se odihnesc in morminte. In ciuda sutelor de investigatii si cercetari stiintifice efectuate in zona, misterul este la fel de mare, beatitudinea uluitoare a acestui loc, suprapusa longevitatii deja proverbiale a locuitorilor sai, parand sa ascunda in continuare secretul Frumusetii fara Batranete si al Vietii fara de Moarte.

Hunza se numeste acest taram de vis, o vale muntoasa in nord-vestul Pakistanului, situata la inaltimea medie de 2.500 de metri, avand o suprafata de 7.900 kilometri patrati. Karimbad este principalul orasel al regiunii, astazi o populara destinatie turistica, datorita privelistilor spectaculoase din imprejurimi, zona fiind marginita de munti maiestuosi care strapung cerul cu inaltimi de peste 6.000 de metri.

Dar nu despre atractiile turistice - nu putine - doresc sa vorbesc in acest articol, ci despre miracolul de sanatate si longevitate descoperit la locuitorii acestei regiuni. Daca in orice alta provincie a Pakistanului, speranta de viata atnge circa 50-60 de ani, tipic de altfel pentru o tara din lumea a treia, se pare ca  in Valea Hunza oamenii de stiinta sunt martori directi ai unui fenomen incredibil. Conform studiilor derulate sub egida a numerosi cercetatori, in Valea Hunza traiesc probabil cei mai longevivi oameni din lume.

Primul dintre cercetatorii care si-a dedicat viata analizei amanuntite a asa-numitului "Mit Hunza" a fost americanul Jay Milton Hoffman, care in 1960 a fost delegat de catre U.S.National Geriatric Society sa studieze cauzele si factorii care determina starea de sanatate si longevitatea proverbiala a hunzakutilor. Dr.Hoffman si-a notat observatiile intr-o lucrare care avea sa faca multe valuri in medicina moderna. Volumul "Hunza : Secrets of the World's Healthiest and Oldest Living People" relateaza despre un tinut indepartat unde oamenii nu sufera de bolile comune populatiilor occidentale sedentarizate si consumatoare de alimente nocive. In Hunza , nici macar cei mai batrani oameni nu sufereau de Parkinson, colesterol marit, boli de inima, cancer (cancerul este totalmente necunoscut in randul lor), artrita, carii dentare, afectiuni ale vezicii urinare, diabet, tuberculoza, hipertensiune arteriala, alergii, astm, boli de ficat, constipatie, hemoroizi sau alte sute de afectiuni care vin ca o ironica nota de plata pentru noi, cei "civilizati, avansati tehnologic si atotstiutori in ignoranta noastra educata".

In Hunza nu exista spital, farmacie, azil de nebuni, sectie de politie, inchisoare, crime sau cersetori. Iar asta nu din cauza ca acesti oameni  sunt prea "barbari" sau prea saraci sa le construiasca, ci pentru ca nu au existat niciodata, iar societatea hunzakutilor nu are pur si simplu nevoie de aceste avanposturi ale "omului civilizat". Credeti sau nu, dar aici se intalnesc la tot pasul batranici si batranei simpatici care nu mai  tin minte cand anume s-au nascut, dar care au varste de 120-140 (!) de ani, conform masuratorilor si analizelor de ultima ora. 

 In Hunza, oamenii mor fie in urma accidentelor, fie de batranete, la varste matusalemice.  In nici un caz nu sunt secerati de boli degenerative, precum batranii din Occident. Dar cea mai mare surpriza a medicinei moderne a avut loc in urma investigarii cazurilor des intalnite  in care mamele aveau 60-70 de ani si tatii 70-90 de ani la nasterea propriilor copii. Pare incredibil, nu?
 Unul din avantajele combinatiei de factori precum alimentatia specifica, calitatea superioara a aerului si a apei, alaturi de munca fizica neostoita, a dus la acest miracol al vietii. La varste la care alti oameni sunt deja in mormant sau joaca rolul unor bunici ramoliti care se taraie cu ajutorul bastoanelor sau al scaunului cu rotile, lichidul seminal al batranilor din Hunza are inca puterea de a procrea. La inceput, autoritatile pakistaneze au refuzat sa recunoasca aceasta neobisnuita situatie, comentand ironic ca odraslele nou nascute ale batranilor de 80 de ani apartineau, de fapt, altor tineri din satele tinutului. Dar testelele de paternitate efectuate in laboratoarele din Marea Britanie si S.U.A. au certificat ca miturile si zvonurile erau adevarate, iar batranii octogenari sunt, intr-adevar, tatii nou nascutilor.

Hrana pentru viata indelungata
Populatiile umane care au beneficiat de-a lungul timpului de campii manoase, bune de cultivat, si de pasuni abundente, potrivite pentru cresterea de animale, s-au bucurat dintotdeauna de o viata usoara, in care gasirea si prepararea hranei nu era o chestiune de viata si de moarte. Nu a fost cazul hunzakutilor. Pasunile erau aproape inaccesibile, animalele lor erau tinute in cea mai mare parte a anului in grajduri si hranite cu saracacioase resturi vegetale. Contrar modei vegetariene din prezent, care dicteaza cu litera de lege ca mancatul carnii duce la toate bolile posibile si scurteaza viata, hunzakutii nu s-au dat niciodata inapoi de la consumul carnii de oaie, capra si iac, gainile fiind foarte rare in Vale.

 Goniti de asprimea zilelor de iarna, cand frigul taios amplifica foamea, vanatorii locali escaladau stancile la vanatoare de capre salbatice, mufloni, gaste, cocori, rate si fazani. De la un animal mancau totul, nu doar carnea. Pielea, creierul, organele interne - tot era consumat, pana si oasele erau sparte pentru recoltatul maduvei. Carnea este foarte cautata in asa-numita "Dieta de Iarna" Hunza. In anotimpul rece, nevoia de calorii este stringenta, iar localnicii o suplinesc prin consumul intensiv de lapte, branzeturi si unt. 

Cu totul alta este "Dieta de Vara", cand bastinasii se hranesc dupa o traditie foarte veche, pe care o respecta cu strictete. Daca in anotimpul rece au o dieta foarte bogata in grasimi animale, o data cu venirea primaverii, alimentatia lor se schimba in mod radical. 

In primul rand, o mare parte a alimentelor sunt consumate crude, fara a fi gatite sau prelucrate la foc. Vegetalele sunt mancate pe loc, imediat ce sunt culese. De fapt, in anotimpul cald, masa zilnica se compune din peste 80% legume si fructe consumate crude. La o analiza stiintifica a reiesit ca hunzakutii beneficiaza de 40% calorii din cereale nedecorticate, 30% calorii din legume, 15% calorii din fructe, 10% din leguminoase si doar  1% din alimente de provenienta animala.

Cazurile de obezitate provocate de exces de calorii sunt necunoscute aici, mai dese fiind cele de malnutritie. Copiii sunt alaptati pana la 6-7 ani, fapt care le aduce un sistem imunitar de fier si un aport de calciu neegalat, comparativ cu copiii occidentalilor. Aerul rece si altitudinea ridicata fac ca bacteriile si microbii sa fie aproape inexistenti. Rozatoarele si insectele care transmit diverse boli sunt necunoscute in Vale. Alimentele nu sunt niciodata procesate sau rafinate. Aici nimeni nu consuma zahar, foarte pretuita fiind in schimb mierea. 

Unul din secretele longevitatii de invidiat a bastinasilor  consta in consumarea in cantitati imense a caiselor.  Caisul este unul dintre putinii pomi fructiferi care s-au putut adapta la asprimea climei din regiune. Caisele sunt mancate crude in anotimpul cald, iar cantitatile care nu pot fi consumate crude sunt pregatite pentru iarna intr-un mod original. Caisele ramase sunt taiate in doua si puse la uscat pe tavi uriase de lemn, care sunt urcate apoi pe acoperisul caselor pentru ca soarele timid de vara sa conserve principiile active, vitaminele si mineralele din valoroasele fructe. La fel sunt preparate si ciresele sau prunele. Samburii de caise sunt sparti, iar miezul este strans cu mare grija. Dupa ce este uscat tot la soare, miezul samburilor este macinat intr-o faina din care femeile Hunza pregatesc aluat pentru paine si prajituri traditionale. Caisele contin mari cantitati de vitamina B-17, un excelent element natural impotriva cancerului. 

Un alt secret al longevitatii rezida, probabil, in modalitatea originala prin care localnicii isi gatesc  traditionala "Paine Hunza".  Pentru realizarea acestui aliment miraculos, bastinasii macina in piatra boabe de grau, orz si hrisca. Faina rezultata este amestecata cu ulei de canola (un fel de rapita), miere, melasa, lapte de soia, sare de mare, scortisoara, nucsoara, suc proaspat de lamaie si portocala, oua, ulei de masline, praf de curry, patrunjel, ghimbir si banane uscate, multe dintre aceste ingrediente fiind obtinute de bastinasi prin troc. Painea obtinuta este coapta apoi pe jumatate in tipsii mari de metal. Traditia cere sa fie coapta doar pe jumatate, astfel incat principiile active, vitaminele si nutrientii sa nu fie distrusi de temperaturile mari din cuptor.

Poate ca intreg secretul sanatatii si longevitatii acestor oameni sta, de fapt, in simpla si banala apa. Cu un singur amendament necesar: apa bauta de hunzakuti provine din izvoarele care o aduc din ghetarul Ultar. Analizele de laborator au aratat ca apa din ghetarul Vaii Hunza este foarte bogata in potasiu si cesiu; din acest motiv, apa pura bauta de bastinasi este o apa foarte bogata in metale active/alcaline care, in ultima instanta, previn aparitia cancerului. 

Pana cand stiinta va dezlega cu adevarat misterul longevitatii acestor oameni, intr-o vale ascunsa din Himalaya, boala si batranetea  vor fi sfidate in continuare. Atat timp cat vor fi respectate traditiile si obiceiurile stravechi din acest colt uitat de lume. 

  Sursa : travel.descopera.ro  (pentru a citi materialul integral, click pe titlu)
             




luni, 6 decembrie 2010

Dragostea fara de varsta . . .

Cum se prezinta erotismul si sexualitatea in a doua jumatate a vietii? Primul raspuns pe care-l putem da suna cat cat se poate de simplu : foarte diferit, la fel de diferit pe cat de altfel pot fi si sunt traite toate celelalte aspecte ale acestei varste. Exista tentatia de a simplifica lucrurile aici intr-un mod nepermis sau de a generaliza, violentand astfel diversitatea vietii, ori de a impune exigente pretins etice care nu tin seama de realitatea omului.

Cert este ca exista destule cupluri care au pana la o varsta inaintata o viata sexuala fericita; la fel, exista oameni pe care nu-i deranjeaza scaderea pulsiunii sexuale si care chiar se simt oarecum usurati de a nu mai fi scavii acestei pulsiuni. Exista si altii la care aceasta pulsiune, practic,  aproape ca nu scade pana la o varsta inaintata, ceea ce poate reprezenta efectiv un dar al danaidelor, pe care multi si l-ar dori. Mai exista si altii care sufera intens din cauza scaderii acestei pulsiuni, pentru ca se tem sa nu piarda astfel sursa de placere esentiala pentru ei. Si in fine, mai exista oameni care regreseaza spre forme pregenitale - cum le catalogheaza psihanaliza - de satisfacere a pulsiunii sexuale prin sublimarea acesteia, de pilda, intr-o pofta de mancare exagerata, abuz de alcool, febra cumparaturilor s.a.

Rezulta, asadar, ca nu exista reguli general valabile pentru comportamentul sexual in a doua parte a vietii. Multi isi inchipuie ca in aceasta etapa nevoia unei activitati sexuale scade. Atunci cand, in special, femeile exprima acest punct de vedere, ele se vor arata mai putin dispuse sa raspunda cerintelor barbatului sau o vor face intr-un mod neparticipativ, indiferent, ceea ce va putea duce la crize. Cel care este, insa, dezamagit in nevoia sa de sexualitate sau de delicatete va incerca sa gaseasca in alta parte ceea ce nu mai primeste in relatia lui parteneriala.

Autorii germani - doi psihoterapeuti - ai cartii "Arta de a te pregati pentru varsta a treia", despre care am mai vorbit, citeaza studii recente, din 2001, care atesta ca pentru o buna parte din populatia masculina si pentru o parte predominanta a populatiei feminine, interesul si nevoia de sexualitate nu dispare in nici un caz la aceasta varsta, interesant fiind faptul ca femeile pun mai mult in prim plan apropierea si viata comuna decat barbatii. Pentru femeile aflate la o varsta mai avansata deosbit de importanta este delicatetea cu care vor sa fie tratate si pe care vor s-o impartaseasca, chiar abstractie facand de contactul sexual. In aceasta etapa, iubirea este mai putin exuberanta si mai sensibila. Daca pana acum parteneriatul s-a bazat cu precadere pe atractia sexuala, acum esentialul rezida in zona sufletului, in schimbul spiritual si in timpul petrecut impreuna.

Pe de alta parte, tine de arta de a trai intelept ca, la o varsta mai inaintata, oamenii sa "cedeze" in sfera sexualitatii atat, incat sa nu se cramponeze de incercarea de a mentine aceste trairi la intensitatea anterioara. Este o provocare dificila in special pentru barbati, care-si definesc barbatia in principal prin potenta sexuala. Mijloacele care cresc sau prelungesc potenta nu ar fi atat de solicitate daca lucrurile n-ar sta astfel, iar diminuarea potentei inseamna pentru multi barbati tot ce poate fi mai rau. In cultura noastra pro-occidentala se observa mai mult tendinta ca barbatii varstnici sa fie mandri daca "inca" mai pot ceva, indiferent in ce zona. Daca insa dorinta pulsionala in orice sens - sexual, aspiratia de putere si punere in valoare, ambitia, goana dupa castiguri si dupa placeri - se domoleste treptat si nu mai este presanta, omul care nu mai este atat de hartuit cunoaste o evolutie afectiv-spirituala care poate constitui un echivalent a ceea ce a fost cedat in alta parte.

Iata ceva valabil si pentru dorinta sexuala. Delicatetea si intimitatea pot ocupa un spatiu mai mare in cadrul unei senzualiati careia pulsiunea care forteaza orgasmul intr-un mod mai putin tumultuos ii lasa mai multe posibilitati de exprimare.

Unii, insa, ajunsi chiar la varste respectabile, se simt atrasi de parteneri cu mult mai tineri. Intr-adevar, in vremurile noastre cu conventii fluctuante, o diferenta mai mare intre parteneri nu mai frapeaza; pentru un barbat, a avea o partenera mai tanara poate insemna un simbol de statut. Importanta barbatului este cu atat mai mare (ca potenta, putere, capacitate de seductie), cu cat diferenta de varsta fata de partenera este mai mare.

Un rol in asemenea cazuri il joaca si iluzia de a intineri prin dragostea sau doar prin relatia sexuala cu o fata tanara. Daca se mentine la acest motiv, relatia nu dobandeste profunzime. Deseori, dorinta sexuala la barbat este mai logeviva decat potenta, si daca barbatul nu poate renunta la aceasta dorinta sau nu o poate sublima, apare perspectiva de a suferi sau de a deveni ridicol.

Mai rar, dar nu exclus, se intampla ca si femei mai in varsta sa caute un partener sexual mai tanar. Majoritatea femeilor se inscriu in norma sociala care taxeaza asemenea legaturi mult mai dur decat relatia sexuala a unui barbat in varsta cu o partenera mult mai tanara. Dar atunci cand se intampla, motivatia este similara cu cea a barbatilor. A avea un partener mai tanar inseamna, pe langa speranta propriei intineriri, si asigurarea suplimentara a unei anumite superioritati in relatie, pur si simplu prin avantajul oferit de experienta de viata. Dar...atentie ! Prabusirea sufleteasca a femeii mai in varsta este cu atat mai dramatica, cu cat, intr-o buna zi, partenerul mai tanar se retrage deziluzionat, pentru ca idealizarea s-a erodat, iar el devine tot mai constient de procesul de degradare a relatiei. Teama de a pierde mai tarziu partenerul si propria jena par sa retina femeile mai mult decat barbatii de la implicarea in asemenea legaturi - sunt de parere cei doi psihologi germani citati.

... Daca, potrivit lui Nietzsche, fiecare placere aspira la eternitate, atunci si aceasta este una din suferintele noastre, deoarece asa ceva - eternitatea ! - nu-i este harazit placerii. Ceea ce facem cu placere, dar si cu dragoste, are mai multe sanse de trainicie si durabilitate.

vineri, 3 decembrie 2010

Elixire din gradina vesniciei (II)

Concluzionam intr-un articol anterior ("Trei strategii...") ca ecuatia a carei rezolvare ne confera abilitatea de a combate imbatranirea se configureaza astfel :

* Radicalii liberi deterioreaza celulele, provocand imbatranirea;
* Antioxidantii blocheaza raul produs de radicalii liberi;
* Prin urmare, antioxidantii blocheaza imbatranirea.

De indata ce am inteles acest lucru, restul pare a fi clar : sa-i gasim, sa-i utilizam, oprim imbatranirea, ramanem
tineri, traim mai mult.

Dar acum ne putem pune niste intrebari filozofice sacaitoare : daca avem nevoie de doze insemnate de vitamine si de minerale care sa combata radicalii liberi, de ce nu le-a pus de la inceput natura in alimente? Nu e oare nenatural sa luam supradoze de astfel de ingrediente prin intermediul unor pilule ?

Se pare ca nu ! In prezent, dogma potrivit careia hrana iti poate da tot ce ai nevoie pentru a infrunta anii de batranete nu mai sta in picioare. Asta nu inseamna ca trebuie sa invinuim natura ca ne frustreaza in mod deliberat. Poate ca nu a fost prevazut haosul pe care il aduce cu sine civilizatia moderna. Unii oameni de stiinta cred ca avem pur si simplu nevoie de mai multe vitamine si minerale antioxidante pentru a echilibra procesul de imbatranire deoarece suntem expusi piedicilor din ce in ce mai mari ale mediului poluat, inclusiv pesticidele, radiatia energiei nucleare, surmenajul, alimentele grase si tratate chimic - toate inmultind atacurile radicalilor liberi asupra organismelor noastre si, astfel, facandu-ne sa imbatranim prematur.

Vestea buna este ca vitaminele si mineralele familiare nu sunt catusi de putin singurele substante naturale cu puteri antioxidante, contra imbatranirii, de prevenire a imbolnavirilor sau de usurare a suferintei. Numeroase plante si extracte naturale sunt pline de antioxidanti si de alte substante active din punct de vedere biologic. Substantele contra imbatranirii abunda in frunzele, tulpinile si radacinile a nenumarate plante comestibile si necomestibile. Multe sunt utilizate ca plante medicinale de mii de ani. Ba chiar, cel putin un sfert din medicamentele care ne sunt prescrise deriva din plante.

Fara indoiala, putem folosi multe substante naturale, pe langa vitamine si minerale, pentru a impiedica ravagiile produse de imbatranirre. Medicii din Europa si Japonia prescriu astfel de substante, ca de exemplu gingko, care poate face reversibil declinul capacitatilor mintale si al energiei inainte ca efectele cele mai dramatice ale imbatranirii sa se instaleze. O alta substanta folosita pe scara larga in multe tari europene, precum si in Japonia, este coenzima Q-10, un compus chimic asemanator cu vitaminele, produs de organism in cantitati tot mai mici pe masura ce imbatranim. Aceasta substanta este un antioxidant care ajuta celulele inimiii, in mod special, sa functioneze mai eficient o data cu inaintarea in varsta, amanand probabil momentul in care inima cedeaza.

Nimic nu ajuta, insa, mai mult la mentinerea tineretii celulelor, a functionarii si rezistentei lor la imbolnavire, decat consumul unor cantitati insemnate de fructe si legume. Acestea reprezinta antidoturi puternice contra imbatranirii, a infimitatii si a poverii bolilor. O autoritate in domeniul antioxidantilor, dr.Bruce Ames de la Universitatea California din Berkeley - SUA, spune fara menajamente: "Daca nu mancati verdeturi, pur si simplu va iradiati singuri", expunandu-va fara rost degradarii celulare si cancerului. Iar dr.John Potter de la Universitatea din Minnesota - SUA leaga aceasta adevarata epidemie de cancer de o "deficienta de legume" extrem de raspandita. Studiile arata fara gres ca a manca cinci sau sase portii de fructe si legume zilnic poate reduce riscul de cancer la jumatate si va poate salva viata in multe alte afectiuni.

Rata deceselor a scazut cu 28% in cazul barbatilor care au mancat zilnic betacarotenul continut de un morcov si continutul de vitamina C din doua portocale si jumatate. Decesele provocate de cancer au scazut cu 50%, iar cele provocate de bolile de inima cu 18% pe o perioada de 24 de ani, au demonstrat cercetatorii de la Scoala de Sanatate Publica a Universitatii Texas din Houston - SUA. Un studiu intreprins recent in Finlanda a descoperit ca decesele provocate de boli cardiovasculare s-au redus pe masura ce oamenii au luat mai multi antioxidanti E, C si carotenoide continute in fructe si legume. Toate fructele si legumele sunt purtatoare ale unor mari cantitati de antioxidanti cunoscuti sau necunoscuti.

Asadar, hrana pe care le-o oferiti zilnic celulelor le poate transforma in fortarete ticsite cu armate de antioxidanti, pentru a rezista in fata ravagiilor produse de timp si de atacurile radicalilor liberi, ce reprezinta principala cauza a imbatranirii si a bolilor legate de ea. Sau va puteti aproviziona cu alimente lipsite de antioxidanti, permitand masacrul pe scara larga si mutilarea celulelor - diminuand astfel perspectiva amanarii imbatranirii si sansa longevitatii.

In ambele variante, decizia e in mainile noastre.


Sursa : Cum sa oprim imbatranirea, de Jean Carper
            Editura Curtea Veche, 2008

miercuri, 1 decembrie 2010

Viata incepe la 40 de ani

Criza varstei de mijloc este doar o amintire. De fapt, nu e o criza, ci mai degraba o perioada de tranzitie, caci viata poate incepe cu adevarat - si deseori are o evolutie mai spectaculoasa - la varsta a doua.

In prima tinerete, viata e tumultoasa, dar acaparata de ambitii si munca multa, pentru ca atunci ne cautam cel mai bun drum in viata.

Datorita progreselor in educatie, medicina si tehnologie, precum si cresterii sperantei medii de viata, "criza varstei a doua" se poate transforma intr-o perioada de "tranzitie"a varstei de mijloc. Din ce in ce mai multi cercetatori ajung la aceasta concluzie deloc lipsita de temei. "Daca stii sa fructifici ceea ce ai descoperit despre tine in prima jumatate a vietii, cea de-a doua va fi mult mai implinita", afirma psihologul israelian, profesorul-doctor Carlo Strenger, intr-un studiu publicat in Harvard Business Review.

Specialistul de la Universitatea din Tel Aviv spune ca in jurul varstei de 35 de ani cei mai multi dintre noi sunt deja "asezati". Sunt casatoriti, au copii, o locuinta personala si si-au facut deja o cariera. Cu alte cuvinte, la 40 de ani e timpul sa ne bucuram de viata si de reusitele noastre, dar si sa invatam din greselile pe care le-am facut, pentru ca experientele neplacute sa nu se repete. Astfel echipati, cand vom mai avea dificultati vom fi mult mai bine pregatiti sa le facem fata.

Mentalitati paguboase
 Ideea adanc inradacinata ca pe masura ce inaintam in varsta posibilitatile noastre sunt tot mai limitate este o premisa falsa. Adesea ne ucide sperantele inca din fasa si, in consecinta, ne blocheaza si actiunile. Este o resemnare, o predare nejustificata in fata unor situatii noi, neimpusa de nimeni, situatii pe care numai mintea noastra le transforma in bariere de netrecut.

Este o mentalitate extrem de paguboasa. Intotdeauna exista o sansa, insa aceasta trebuie cautata cu rabdare, speranta si incredere. De cate ori nu am auzit fraze-sablon ca: "E prea tarziu pentru mine!"... "La varsta mea nu se mai poate"... "Asta mergea in tinerete!"... "Ce-o sa creada lumea despre mine, ca m-am prostit la batranete?"... Din pacate, asemenea reflectii nu sunt specifice numai persoanelor de varsta a treia mai putin implinite, ci chiar si celor ajunse la jumatatea vietii.

Aceste mentalitati sunt invechite si trebuie inlaturate fara ezitari, pentru ca nu fac altceva decat sa puna frana progresului personal. Erau valabile in alte vremuri, cand educatia in familie era rigida, iar societatea era mai conformista, rigorile, prejudecatile si ierarhiile acesteia oferind personalitatii individului prea putin spatiu pentru manifestarea "liberului arbitru".

Dar cat timp aspiratiile noastre nu sunt rupte de realitate, la limita ridicolului sau a absurdului, nu e nimic rau in a ne face planuri indraznete si dupa 40 de ani.

Iluziile tineretii
Convingerea ca tineretea ne ofera posibilitati nelimitate este, de fapt, o iluzie. Provine din incompleta cunoastere de sine si din experienta de viata insuficienta pe care o avem atunci. La inceput luam deciziile bazandu-ne pe dovezi inconsistente despre abilitatile noastre si mai mult pe curaj. Dar nu ne dam seama de asta. Pana la urma este sarmantul entuziasm specific varstei.

"Iluzia unei libertati a tineretii se bazeaza, de asemenea, pe o idealizare retroactiva. Uitam de presiunile la care suntem supusi: trebuie sa urmam o scoala buna de unde sa iesim cu calificative superioare, apoi o slujba buna, unde sa urcam cat mai repede scara ierarhica a succesului. Acestea sunt ambitii care se manifesta pana in jurul varstei de 30 de ani. Totodata, in miezul acestor eforturi trebuie sa ne consolidam si identitatea, sa ne dezvoltam aptitudinile si sa ne formam respectul de sine", explica Strenger.

Conditia esentiala pentru a realiza toate acestea este sa nu confundam visul cu realitatea, ci sa potrivim bine balanta intre aspiratii si posibilitati. In caz contrar, esecul si deziluzia care il urmeaza sunt de neevitat. "Cu totii avem fantezii despre ceea ce am putea ajunge in viata - actori, cantareti, scriitori, moguli, lideri politici - dar, cand oamenii cred prea mult ca fantezia este o potentiala realitate, dau de necaz", mai spune specialistul.

Depresia, principalul semn
Cel mai frecvent semn al crizei varstei de mijloc este depresia. Se manifesta la ambele sexe si indiferent de starea materiala,  de cea maritala si de cea socio-profesionala. Putine persoane sunt "ocolite" de aceasta "cadere" sau o depasesc mai usor. Depresia cu toate formele ei este foarte complicata si le da batai de cap pana si specialistilor. Se manifesta mai puternic sau mai discret pe tot parcursul vietii, dar la varsta a doua se acutizeaza.

Este momentul cand multi dintre noi incep sa se simta deja batrani, neglijati, mai ales in relatiile de cuplu, unde se instaleaza frecvent monotonia. Si relatiile cu copiii se manifesta altfel. Cei mai multi isi incheie adolescenta si dau deja semne ca ar vrea sa-si ia zborul din "cuib". Isi creaza anturajul lor si isi manifesta din plin independenta.

Desi stim bine toate acestea, picam totusi in plasa melancoliei si a sentimentelor de instrainare, de abandon in fata sortii. Nimic nu mai e ca-nainte, parca am realizat prea putin, parca nimeni nu mai are nevoie de noi, suntem "expirati", imbatraniti, nu mai stralucim, nu mai avem puterea de a muta muntii din loc si, brusc, se crapa haul sub noi.

Este o falsa impresie, pentru ca, de fapt, viata isi urmeaza cursul firesc. Dar noi suntem orbiti de criza varstei si nu vedem si jumatatea plina a paharului. Pentru ca lucrurile nu sunt chiar asa, iar la 40 de ani sansele noastre nu sunt inca pierdute. Din contra, am castigat foarte mult, suntem "copti", ajunsi la deplina maturitate. E loc deci si pentru momente de fericire.

Curba critica
Pe parcursul vietii, starea de fericire urmeaza un traseu cu maxime si minime, asemenea unui grafic in forma de "U". Echipe de cercetatori din Marea Britanie si Statele Unite, care au studiat acest fenomen in tari de pe toate continentele, au ajuns la concluzia ca asa-numita "criza de la mijlocul vietii" apare atat la barbati, cat si la femei, in jurul varstei de 40 de ani. Momentul "critic" a fost identificat la varsta de 44 de ani.

Criza dureaza cativa ani, spre varsta de 50 de ani incheindu-se, iar tendinta ascendenta a starii de bine, de implinire si satisfactie se reia, crescand progresiv spre varsta a treia.

Momentele de maxima fericire se manifesta in copilarie. Nu degeaba i se mai spune si "varsta de aur". O tendinta asemanatoare se instaleaza in jurul varstei de 70 de ani, cand se pot atinge stari de satisfactie si bucurie asemanatoare celor traite la 20 de ani, dar, bineinteles, in varianta mult maturizata. Iesirea rapida din perioada critica depinde foarte mult de motivatiile persoanei si de capacitatea ei de introspectie si mai ales de constientizare a faptului ca este doar un sindrom depresiv, care nu trebuie lasat sa evolueze pana in stadiul patologic.

Un nou inceput
"Niciodata nu e prea tarziu", spune o vorba. Chiar daca am ajuns la maturitate si fie ca suntem impliniti, fie ca unele necazuri ne-au stricat planurile, cum ar fi un divort sau un job de care ne-am saturat, e intotdeauna loc de mai bine si de schimbare. In privinta carierei, tot mai multe persoane trecute de 40 de ani vor o schimbare si chiar se intampla sa poata s-o si faca.

Si pe plan sentimental exista o a doua sansa. Se spune ca "dragostea nu are varsta". In schimb are diferite nuante. La varsta a doua, sentimentele nu mai au tumultul tineretii. Sunt mai profunde, apare nevoia de echilibru si siguranta, mai ales la femei. Dragostea cunoaste o noua perioada romantica, plina de atentie si tandrete din partea partenerului. Exista mari sanse ca persoanele care nu si-au gasit perechea potrivita pana la aceasta varsta sau cele care au trecut printr-un divort sa dea marea lovitura, iar relatia sa dureze mult si bine. Si viata sexuala este mai implinita, pentru ca fiecare stie exact ce doreste de la celalalt.

Mandria varstei
E cazul sa facem un mic bilant in genul "ce-am avut si ce-am pierdut" si "ce-am facut si ce as fi putut sa fac", iar calculul nu trebuie sa se incheie aici, ci cu deviza cheie "ce mai am de facut de-acum incolo, pentru a-mi implini viata". Daca depunem armele n-am rezolvat nimic. Nu facem decat sa risipim achizitiile noastre importante, toata lucrarea noastra cu noi insine. Din contra, ceasul evolutiei personale trebuie "resetat" pentru viitoarea perioada a vietii, a carei bucurie de a trai ne ramane sa o descoperim si sa-i adaugam toata zestrea noastra de pana acum.

Cu alte cuvinte, trebuie sa avem sentimentul mandriei varstei noastre. Sa nu-l tinem incuiat in noi, ci sa-l lasam sa se manifeste, sa-l traim din plin ! Este unul dintre cele mai frumoase sentimente.

Autor :  Sinziana Stancu
Sursa :  jurnalul.ro