duminică, 30 iunie 2013

Cum sa traiesti 100 de ani sau peste...



Pornind  de la un adevar de necontestat, anume ca exista multa confuzie cu privire la ce anume ne ajuta realmente sa traim mai mult si mai bine, o echipa de cercetatori americani condusa de Dan Buettner, a studiat asa-numitele "Zone Albastre"ale lumii - niste comunitati a caror batrani traiesc cu vigoare si energie pana la varste record.

Abordarea cercetatorilor asupra problemei longevitatii a constat in asocierea cu National Geografic si cu Institutul National de Gerontologie, pentru a gasi cele patru zone confirmate sub aspect demografic si delimitate geografic si apoi ducerea acolo a unor grupe de experti, pentru a cerceta metodic ce fac exact acei oameni si pentru a extrage la final  esenta trans-culturala.

Prima "zona albastra" a fost gasita la 125 mile de  coasta Italiei, pe insula Sardinia. Dar nu intreaga insula, care are cca 1,4 milioane de locuitori, ci doar o zona din munti, numita provincia Nuoro. Aici barbatii traiesc cel mai mult, existand de aproximativ 10 ori mai multi centenari decat vietuiesc  in America. Si nu doar ca traiesc 100 de ani, ci o fac cu o extraordinara energie: oameni care la 102 ani inca merg pe bicicleta la lucru, sparg lemne sau pot infrange la skandenberg un tip cu 60 de ani mai tanar decat ei.

Istoria lor incepe din timpurile lui Isus Hristos. Este de fapt o cultura a epocii bronzului, care a fost izolata. Pentru ca solul e sterp, cei mai multi dintre ei sunt pastori, ceea ce le da ocazia sa faca o activitate fizica moderata in mod regulat. Dieta lor se bazeaza in cea mai mare parte pe vegetale, marcata de mancaruri pe care le pot lua cu ei la camp. Au inventat o paine de grau integrala nedospita, numita notamusica, facuta din grau arnaut; de asemenea, un tip de branza, facuta din laptele animalelor care se hranesc doar cu iarba, asa incat branza este bogata in acizi grasi Omega-3, in loc de acizi grasi Omega-6 ce provin de la animalele ce se hranesc cu porumb; nu in ultimul rand, un tip de vin la care nivelul de polifenoli este de trei ori mai mare decat la oricare alt vin din lume. Se numeste Cannonau.

Dar adevaratul secret sta mai mult in modul in care este organizata societatea lor. Si unul din elementele cele mai proeminente ale societatii sardiniene este modul in care ii trateaza pe batrani. Daca in America echitatea sociala pare sa fie maxima pe la varsta de 24 de ani - vezi reclamele ! -, in Sardinia cu cat esti mai in varsta, cu atat ai parte de mai multa echitate, si cu atat intelepciunea iti va fi mai mult cinstita. Daca mergi in barurile din Sardinia, in loc sa vezi calendarele Sports Illustraded  cu costume de baie, vei vedea calendarul "Centenarul Lunii".

O a doua "zona albastra"se afla in cealalta parte a planetei, la aproximativ 800 de mile sud de Tokyo, in Arhipelagul Okinawa. Okinawa este formata din 161 de mici insule. In partea de nord a insulei principale se afla kilometrul zero al longevitatii. Aici este locul unde a fost gasita populatia cu cele mai varstnice femei din lume. Este locul unde oamenii au cea mai lunga speranta de viata din lume, fara nici un fel de disabilitati. Ei traiesc mult si tind sa moara in somn, foarte repede si, de multe ori, dupa ce au facut dragoste. 

Au de cinci ori mai multi centenari decat America. Au o cincime din rata cancerului de colon sau de san si o sesime din rata bolilor cardiovasculare, fata de situatia din America. Pe ce se bazeaza aceste performante? Inca o data: o dieta bazata pe plante, plina de vegetale cu multa culoare in ele. Si mananca de opt ori mai mult tofu decat americanii.

Mai important decat ce  mananca este cum  mananca. Au tot felul de mici strategii care sa-i fereasca de supraalimentatie, ca de exemplu: mananca din farfurii mai mici, asa ca tind sa manance mai putine calorii la fiecare masa. In loc sa ia masa in stil familial, cu servitul mancarii in mod traditional, ei se servesc la tejghea, pun restul alimentelor la loc, si apoi isi duc portia la masa. 

Au, de asemenea, un proverb vechi de 3000 de ani, care este cea mai grozava sugestie inventata vreodata cu privire la dieta. A fost inventata de Confucius. Este cunoscuta  ca fiind  dieta Hara, Hatchi, Bu. In esenta este o mica zicala, pe care acesti oameni o spun inaintea mesei, ca sa-si aduca aminte sa se opreasca atunci cand stomacul lor este 80 la suta plin. Iti ia cam o jumatate de ora ca acea senzatie de satietate sa ajunga de la stomac la creier.

Dar, ca si Sardinia, si Okinawa are cateva structuri sociale care pot fi asociate cu longevitatea. Daca te nasti in Okinawa, te nasti intr-un sistem unde vei avea automat un set de prieteni cu care sa calatoresti prin viata. Ei il numesc Moai. Daca esti intr-un Moai se asteapta de la tine sa impartasesti si castigurile, dar si necazurile, avand astfel intotdeauna un sprijin apropiat.

Un alt asa-zis stereotip al celor din Okinawa este un cuvant care le umple toata viata: "ikigai". Tradus grosolan inseamna motivul pentru care te trezesti dimineata. Echipa de cercetatori a stat de vorba cu un maestru de karate in varsta de 102 ani, al carui ikigai era sa transmita mai departe aceasta arta martiala; cu un pescar de 100 de ani, care de trei ori pe saptamana se indeletnicea cu prinsul pestelui pentru familia lui; cu o bunica de 102 ani, al carei ikigai era stra-stra-stra-stranepoata sa, mai tanara cu 101 ani si jumatate. Intrebata cum se simte cand o tine in brate  a raspuns: "Ma simt de parca as fi ajuns in rai". 

Echipa de cercetatori s-a ambitionat sa gaseasca o "zona albastra" si in America. Si au descoperit populatia cu cea mai lunga viata din America printre Adventistii de Ziua a Saptea concentrati in zona orasului Loma Linda din California. AZS-istii sunt niste metodisti conservatori. Ei sarbatoresc Sabatul de vineri de la apus, pana sambata la apus. Ei il numesc "Sanctuarul celor 24 de ore", timp in care respecta cinci mici obiceiuri care le ofera o extraordinara longevitate.

Aceasta comunitate de cca 70.000 de oameni este una eterogena: exista albi, negri, hispanici, asiatici. Singurul lucru pe care il au in comun este un set de mici obiceiuri in stilul de viata, pe care le urmeaza cu strictete aproape tot timpul vietii. Ei isi iau dieta direct din Biblie: Geneza, capitolul unu, unde Dumnezeu vorbeste despre leguminoase, seminte si plante verzi, lipsind carnea.

AZS iau in serios sanctuarul lor temporal: pentru 24 de ore in fiecare saptamana, indiferent cat sunt de ocupati, de stresati la serviciu sau de preocupati cu nevoile copiilor, ei opresc totul si se concentreaza pe Dumnezeul lor, pe reteaua lor sociala si - strans legate de religie - pe plimbarile in natura. Iar puterea acestui obicei nu sta in faptul ca iesirile au loc ocazional, puterea sta in faptul ca sunt facute in fiecare saptamana o viata intreaga. Adventistii tind, de asemenea, sa se intalneasca cu alti adventisti. Daca mergi la o petrecere adventista nu vei vedea oameni care beau alcool sau fumeaza marihuana.; in schimb, ei vorbesc despre urmatoarea lor iesire in natura, schimba retete si, da, se roaga. Si astfel se influenteaza unul pe altul intr-un mod profund si semnificativ.  

Echipa a mai facut cercetari in inca doua "zone albastre": zona Ikaria din Grecia si zona Nicoya din Costa Rica, unde au gasit alte dovezi de longevitate. Apoi au cautat elementele comune ale acestor culturi. Care sunt lucrurile pe care acesti oameni le fac la fel? Au fost gasite noua elemente comune. 

Primul suna aproape a erezie: nici unii, nici altii din aceste comunitati nu fac exercitii fizice, cel putin nu in felul in care noi concepem aceasta activitate. In schimb, au vietile organizate astfel incat sa fie constant implicati in activitati fizice.  

De exemplu, acele femei de 100 de ani din Okinawa sed de regula pe podea; ele se ridica sau se aseaza pe podea de 30 sau 40 de ori pe zi. Sardinienii locuiesc in case construite pe verticala: zilnic, sus si jos pe scari. Fiecare drum la magazin, la biserica, la casa unui prieten este un prilej de mers pe jos. Nu au nici un fel de facilitati. Nu exista nici un buton de apasat pentru diferite activitati in casa sau gradina. Daca trebuie sa amestece pentru o prajitura, fac acest lucru cu mana. Aceasta este o activitate fizica. Asta arde calorii la fel de bine ca si mersul pe banda rulanta. Atunci cand chiar fac intentionat activitati fizice, fac lucruri din placere. Obisnuiesc sa se plimbe, singura cale dovedita pentru a opri declinul fizic si cognitiv, sau lucreaza ceva in gradina. Ei stiu cum sa-si organizeze viata in mod corect, asa incat au si o perspectiva corecta.

In fiecare din aceste culturi exista un timp pentru repaus. Cei din Sardinia se roaga. Adventistii de Ziua a Saptea se roaga si ei. Cei din Okinawa au obiceiul venerarii inaintasilor. Cand esti grabit sau stresat, asta declanseaza ceea ce se numeste raspuns inflamator, care este asociat cu orice boala de la Alzheimer la cele cardiovasculare. Daca insa o iei mai usor, macar 15 minute pe zi, schimbi acea stare inflamatorie intr-o stare anti-inflamatorie. 

Acesti oameni au cuvinte pentru simtamantul rostului pe pamant, ikigai, precum cei din Okinawa. Cei mai periculosi doi ani din viata noastra sunt anul cand ne nastem, din cauza mortalitatii infantile, si anul in care ne pensionam. Ei bine, acesti oameni isi stiu rostul si sunt activi cat timp traiesc, ceea ce valoreaza cel putin sapte ani suplimentari la speranta de viata. 

Nu exista o dieta a longevitatii. In schimb, acesti oameni beau cate un pic in fiecare zi; tind sa manance o dieta bazata pe plante. Nu inseamna ca nu consuma carne, dar mananca multe leguminoase si nuci. Si au strategii de prevenire a supraalimentatiei, lucruri mici care ii ajuta sa plece de la masa la timpul potrivit.

La temelia tuturor acestor factori sta calitatea legaturilor dintre acesti oameni. Ei aseaza familia pe primul loc, au grija de copiii lor si de parintii lor in varsta. De obicei, toti apartin unei comunitati religioase, care valoreaza intre 4 si 14 ani suplimentari la speranta de viata, daca te implici de patru ori pe saptamana. Si cel mai important lucru este ca apartin grupului potrivit: s-au nascut ori s-au inconjurat din proprie initiativa intre/cu oamenii potriviti. 

Se stie din studii anterior facute ca daca trei dintre prietenii tai cei mai buni sunt obezi, exista 50% sanse ca si tu sa devii supraponderal. Asa ca, daca te insotesti cu oameni cu un profil "nesanatos", acest lucru va avea un impact important asupra ta in timp. In schimb, daca ideea prietenilor tai despre petrecerea timpului liber coincide cu cea de activitate fizica, plimbari, mers cu bicicleta, gradinarit, daca prietenii tai beau cate un pic dar nu mult si mananca sanatos, daca sunt saritori si de incredere, acest lucru va avea cel mai mare impact pozitiv in timp.

Dietele nu functioneaza. Nici o dieta nu a functionat pentru mai mult de 2 la suta din populatie. Cand vine vorba de longevitate nu exista solutie la minut, cum ar fi o pilula sau altceva de acest gen. Dar daca va ganditi bine prieteniile, acestea pot fi o aventura pe termen lung si, de aceea, reprezinta poate cel mai semnificativ lucru ce-l putem face pentru a adauga mai multi ani vietii noastre, si viata anilor ce vin.

Sursa: suntsanatos.ro

miercuri, 19 iunie 2013

Ironie?! Barbatii se maturizeaza mult mai tarziu decat femeile. La ce varsta ating ei maturitatea?



Creierul barbatilor se maturizeaza la varsta de 43 de ani, adica cu 11 ani mai tarziu decat cel al femeilor, sugereaza un recent studiu realizat de oameni de stiinta din Marea Britanie. Studiul  confirma unele teorii anterioare, care sustineau ca barbatii s-ar maturiza mai tarziu decat femeile. Mai mult, studiul in cauza a relevat un procent insemnat de barbati care recunosc o astfel de situatie: unul din patru barbati intervievati a declarat ca se considera imatur.

Pe de alta parte, in timpul cercetarii a rezultat ca trei din zece femei au intrerupt relatiile de cuplu, declarand ca nu mai aveau rabdare sa se confrunte cu actele imature ale partenerilor, iar opt din zece femei au declarat ca ele ii cred pe barbati incapabili sa inceteze vreodata sa se comporte ca niste copii. Printre actele copilaresti specifice barbatilor imaturi, femeile au enumerat flatulenta intentionata, ragaiturile, consumul alimentelor tip fast food in timpul noptii si pasiunea pentru jocurile video.

Rezultatele studiului au mai reliefat si ca 46% dintre participantele la sondaj au fost implicate in relatii in care aveau sentimentul ca sunt nevoite sa-si ingrijeasca partenerii ca pe niste copii. Femeile au declarat ca, in medie, erau nevoite sa le ceara partenerilor sa se comporte potrivit varstei lor de aproximativ 14 ori pe an, adica mai des de o data pe luna.

Pe langa aspectele legate de imaturitate, femeile au declarat ca partenerii lor aveau si probleme de comunicare. Un sfert dintre ele isi doreau ca partenerii lor sa vorbeasca despre ceea ce simt. In context, femeile simteau ca ele sunt nevoite sa ia singure cele mai grele decizii.

Si totusi, cum reusesc cuplurile sa treaca peste aceste diferente? Potrivit rezultatelor din studiu, 40% dintre participanti au declarat ca ei vad imaturitatea ca pe o componenta importanta care ajuta la mentinerea unei relatii amuzante. Mai mult, 33% dintre subiecti au adaugat ca imaturitatea ajuta la crearea unei legaturi speciale cu copiii. 

Pe baza declaratiilor facute de famei, in studiu a fost listat topul obiceiurilor care denota imaturitatea barbatilor:

1. Obiceiul de a crede ca propria flatulenta este amuzanta;
2. Consumul de alimente fast food la ora 2 noaptea;
3. Practicatul jocurilor video;
4. Dorinta de a obtine scorul cel mai mare la jocurile video intr-o competitie cu copii;
5. Excesul de viteza pe sosea sau luatul la intrecere cu alte masini;
6. Obiceiul de a chicoti cand cineva vorbeste trivial; 
7. Condusul masinii pe drumuri publice cu muzica data la maximum; 
8. Obiceiul de a face glume proaste; 
9. Reticenta de a vorbi in timpul unei relatii de cuplu;
10. Incapacitatea de a gati chiar mancaruri simple;
11. Repetarea acelorasi glume la fiecare iesire cu prietenii;
12. Incapacitatea de a purta discutii mai ample sau de a vorbi despre ei insisi;
13. Dezinteresul pentru citirea unor carti;
14. Dansul prostesc;
15. Obiceiul de a apela la mame pentru spalatul rufelor personale;
16. Apelatul la mame pentru a le pregati masa;
17. Obiceiul de a purta pantofi sport in club;
18. Detinerea unui skateboard sau a unei biciclete BMX;
19. Aversiunea la consumul de legume;
20. Schimbarea frecventa a locurilor de munca.

Sursa: descopera.ro (click pe titlu)

duminică, 16 iunie 2013

Zece reguli ale jocului numit VIATA



Cherie Carter-Scott este o personalitate cunoscuta si o fina observatoare a naturii omenesti. Cartile sale sunt extrem de populare datorita temelor abordate si a modului in care este privit omul, atat din punct de vedere al personalitatii, cat si al comportamentului, al interactiunii si al comunicarii cu semenii sai.

Lectura cartii If  Life Is A Game, These Are The Rules (Daca viata este un joc, acestea sunt regulile) il aduce pe cititor in fata unor adevaruri ce sunt, de cele mai multe ori, ignorate. Iata mai jos zece lectii extrem de interesante si incitante, la care merita - cred eu - sa meditam, oricare dintre noi.

Lectia nr.1: Vei primi un corp
                   
* Corpul pe care il primesti la nastere este unic si, indiferent daca iti place sau nu, este al tau pe toata durata vietii.
* Fii de acord cu corpul tau, accepta-l, primeste-l. Nu vei primi un altul de-a lungul acestei existente pe Pamant.
* Iar ceea ce este cu adevarat important e ceea ce se afla in interiorul tau, dincolo de trupul fizic. Nu sunt doar vorbe.

Lectia nr.2: Ti se vor da lectii

* Pentru ca ai fost trimis in aceasta viata si ti s-a dat un corp, vei primi in continuare si lectii.
* Viata este un sir nesfarsit de lectii din care, indiferent de varsta, sex, timp si perioade temporale, vei avea de invatat de fiecare data.
* Cu fiecare zi care trece, vei avea cate ceva de invatat.
* Cu fiecare zi care trece, vei acumula experienta de viata.
* Cu fiecare zi care trece, te vei lovi de cate ceva. Vei fi nevoit sa inveti, vei vrea sa inveti.
* Iar traversarea acestor experiente, acumularea de experienta dau, de fapt, sens existentei tale.

Lectia nr.3: Nu exista niciodata greseli. Doar lectii.

* Incercarile, reusitele, dar si greselile fac parte din lectiile pe care le ai de invatat. 
* Victoriile fac parte din lectii. Experientele nereusite si nefericite fac parte din lectii.
* Greselile sunt imprevizibile - poate chiar necesare - pe drumul spre atingerea intelepciunii, a dezvoltarii spirituale.
* Este important sa-ti percepi greselile personale, ca si pe ale altora, ca facand parte integranta din procesul de invatare.
* Este important sa iesi din astfel de situatii cu fruntea sus si cu zambetul pe buze - zambindu-ti tie si zambindu-le celorlalti, iertandu-te pe tine, dar si pe ceilalti, aratandu-le compasiune lor, dar si tie insuti.
* Iertarea inseamna stergerea datoriilor emotionale, eliberarea de orice vina sau resentiment. Iertarea inseamna o lectie invatata, un pas urias spre ceea ce tinzi sa devii.
 
Lectia nr.4:  Lectia se repeta, pana cand este invatata

* Lectiile sunt repetate pana la invatarea lor completa. Mai mult ca sigur ca este asa. Lectiile se incapataneaza sa revina ostentativ in viata ta, pana cand vei fi capabil sa le intelegi ca atare; va mai trebui sa intelegi ca o greseala nu este un capat de lume, ci doar cel mult o lectie.
* Provocarile, problemele, nemultumirile, toate acestea vor aparea in mod constant in viata ta, daca nu le percepi ca pe ceea ce sunt: niste LECTII din care ai intotdeauna ceva de invatat.
* Eliminarea problemelor inseamna, de fapt, acceptarea cauzalitatii si asumarea propriei responsabilitati pentru ele.
* Ca sa inveti o lectie, trebuie sa iti asumi greselile invatarii ei.
* Trebuie sa iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce ti se intampla - fara sa cauti vinovati in jurul tau sau pretexte ori motive pentru nefericirea ta actuala.

Lectia nr 5: Nu incetezi niciodata sa inveti

* Crezi ca, la un moment dat, vei termina de invatat lectii si  de acumulat informatii.
* Crezi, la un moment dat, ca ai invatat tot ce se putea invata. Ca mai mult de atat nu se poate. BA SE POATE!
* Intotdeauna vei avea ceva de invatat. ALTCEVA. 
* Atata timp cat esti in viata, atata timp cat ai un trup si un suflet si te lasi prins in ritmul vietii, vei avea de invatat. Asta, pentru ca nu exista etapa a vietii tale din care sa nu ai de invatat.
* Daca reusesti sa fii flexibil, sa-ti constientizezi punctele slabe, sa te desprinzi de obisnuinta , adaptandu-te schimbarilor, iti vei inlesni cu mult procesul de invatare si netezi drumul catre multumirea de sine.

Lectia nr.6: Nu exista un ACOLO, mai bun decat AICI

* Nu  exista un ACOLO, mai bun decat AICI - chiar daca asa pare.
* Nu exista un acolo, mai bun decat aici, daca vrei sa fii fericit ACUM. Ca sa fii fericit in acest moment, trebuie sa te bucuri de ceea ce ai in acest moment.
* Trebuie sa extragi din ceea ce ai ACUM ceea ce este mai bun. Trebuie sa fii multumit de tine insuti, de punctul in care ai ajuns, de alegerile pe care le-ai facut, fara conditionari.
* Ceea ce este AICI si ACUM aduce mai repede fericirea, decat ceea ce ar putea sa fie in ALTA parte, in ALTE circumstante, in ALTE conditii, langa o ALTA persoana, intr-un ALT timp, poate ALTA...

Lectia nr.7: Cei din jurul tau sunt oglinzi care te reflecta pe tine

* Lasa deoparte tendinta de a-i judeca pe ceilalti, de a-i respinge, de a-i iubi sau uri, de a-i tine la distanta. O faci intr-un mod subiectiv, raportandu-te la lucrurile pe care le judeci, le respingi, le urasti sau le iubesti la tine insuti.
* Acceptarea de sine - cu felul tau de a fi, de a simti, de a gandi -, asa cum este sinele tau, este o lectie pe care trebuie sa o inveti ca sa ii poti accepta pe ceilalti asa cum sunt ei.

Lectia nr.8: Doar de tine depinde ceea ce ti se intampla in viata.
* Ceea ce ti se intampla in viata depinde de tine si doar de tine.
* Nu este un truism. Alegerea iti apartine. Ai la indemana, la fel ca toti ceilalti resursele necesare pentru a obtine ceea ce iti doresti de la viata.
* Startul spre fericire se da de la aceeasi linie. Ca sa reusesti, uneori trebuie sa inveti sa si pierzi, sa lasi sa plece, sa depasesti momente, sa ai curaj, sa indraznesti, sa visezi, sa-ti aduci aminte ca ai putere, sa crezi cu adevarat ca destinul tau depinde de tine.

Lectia nr.9: Raspunsurile pe care le cauti se gasesc, de fapt, inauntrul tau.
* Toate raspunsurile pe care le cauti in jurul tau se gasesc, de fapt, inauntrul tau. 
* Asculta-te, stai de vorba cu tine, vezi ce-ti spun instinctele, vezi care sunt cele mai ascunse dorinte ale tale, vezi care sunt sentimentele tale cele mai profunde. Ai incredere in ceea ce iti spun ele si ai incredere in tine.
* Lasa-le sa te inspire. Lasa-le sa te transforme. Iti pot furniza cel mai precis si mai corect raspuns pe care l-ai primit vreodata.

Lectia nr.10: Vei uita toate aceste reguli, la nastere.

Sursa: Biblioteca secreta




 

miercuri, 5 iunie 2013

MANIFEST pentru ASTAZI




1. ASTAZI  voi fi  FERICIT. Aceasta inseamna ca, urmandu-l pe Abraham Lincoln, voi spune: "Oamenii sunt atat de fericiti, pe cat se hotarasc ei sa fie!". Fericirea vine din interior, stimulentii externi nu au nici o legatura cu asta.

2. ASTAZI  voi lua in considerare doar lucrurile REALE si nu voi cere lumii sa se schimbe conform dorintelor mele. Imi voi lua ca atare familia mea, serviciul meu, soarta mea si ma voi stradui sa fiu concordant cu ele.

3. ASTAZI  voi avea grija de ORGANISMUL meu. Il voi consolida prin exercitii, grija fata de corp si alimentatie corecta. Ma voi opri din impovararea exceselor sala nocive. Vreau sa fac din el o masina ideala pentru executarea nevoilor mele.

4. ASTAZI  voi incerca sa-mi dezvolt INTELIGENTA. Voi incerca sa invat ceva valoros. Voi pune creierul la munca si voi citi ceva care necesita efort mental si concentrare.

5. ASTAZI   voi incerca sa ma concentrez pe imbunatatirea  SUFLETULUI. Pentru a face acest lucru, am nevoie de trei actiuni: voi face cuiva o bucurie, dar fara ca sa stie nimeni; si voi mai face doua lucruri de care mi-e teama si pe care am tot evitat sau amanat sa le fac - "doar pentru formarea profesionala a vointei", cum spunea psihologul si filozoful american William James.

6. ASTAZI  ma voi stradui sa fiu PLACUT  in toate RELATIILE cu OAMENII  cu care voi interactiona. Voi avea grija de aspectul meu, voi incerca sa ma imbrac mai bine, sa vorbesc mai bland si voi fi mai politicos in comportamentul fata de altii, voi fi generos cu laudele, ma voi abtine de la critici si mustrari si, desigur, de la orice "instructiuni" pentru calea cea dreapta.

7. ASTAZI  ma voi stradui sa-mi TRAIESC CLIPA, protejandu-ma de navala tuturor problemelor care vin asupra mea. In cele douasprezece ore voi face lucruri concrete, cele mai importante pentru ziua de azi, pe care le-as fi putut lasa pe mai tarziu si apoi as fi avut regrete pentru toata viata.

8. ASTAZI imi voi face PROGRAMUL ZILEI. Voi scrie resursele de care am nevoie pentru a face un lucru la ora dorita. Posibil sa nu pot urmari cu strictete acest program, dar cel putin ideea lui ma va salva de la doua lucruri rele: graba si indecizia.

9. ASTAZI imi voi acorda o jumatate de ora pentru odihna si RELAXARE. In aceasta jumatate de ora, daca va fi linistita, ma voi gandi la Dumnezeu - acest lucru imi va da vietii un sentiment de perspectiva.

10. ASTAZI  ma voi stradui sa-mi inving orice TEAMA. Nu o sa ma tem sa fiu fericit, o sa elimin frica de a ma bucura de toate lucrurile minunate din aceasta lume; o sa-mi infrunt frica de a iubi oamenii si, de asemenea, de a ma iubi pe mine insumi. Voi gandi si voi actiona ca un om fericit - si ma voi simti FERICIT.

Sursa: StiintaSuccesului.ro (click pe titlu)

sâmbătă, 1 iunie 2013

Problemele oamenilor in varsta sunt adeseori grave, dar rareori interesante...



Dupa o absenta nepermis de lunga din acest prietenos spatiu - am numit blogosfera noastra cea de toate zilele -, cauzata de un amalgam de motive obiectivo-subiective, revin cu speranta ca articolele din blogul meu dedicat vor fi redescoperite de cei carora m-am adresat si care au fost, poate, nedumeriti de subita si lunga mea disparitie.  Well, let' s go!
                                                                 ..............................................................................................

Citesc in aceste zile o carte care, in multe privinte, ma unge la suflet: Prea devreme batran, prea tarziu intelept, scrisa de un psihiatru practician si autor a numeroase scrieri pe teme medicale, Dr.Gordon Livingston, carte aparuta la noi la Editura Humanitas. Unul din capitolele cartii are titlul de mai sus si surprinde multe din ideile pe care le-am mai dezvoltat si eu in articole anterioare, dovedindu-si astfel valabilitatea indiferent de meridian pe acest pamant.

Batranetea este privita de obicei ca vremea drepturilor, spune autorul nostru.  Dupa ani lungi de munca, se presupune ca pensionarul are dreptul la timp liber, la securitate sociala si reduceri de tarife. Insa toate aceste prerogative sunt o  s l a b a  compensatie pentru  statutul depreciat  al oamenilor in varsta. Batranii sunt stigmatizati ca infirmi la minte si la trup. In afara continuarii rolului lor de consumatori, rareori este sustinuta ideea ca batranii ar aduce ceva folositor societatii.

Efortul de a-i izola pe batrani in institutii si comunitati destinate lor demonstreaza - afirma Dr.Livingston - credinta ca de la ei nu putem invata prea multe si reflecta dorinta de a reduce interactiunea cu ei. Lupta cu semnele inaintarii in varsta alimenteaza o industrie cosmetica de 150 miliarde de dolari (N.B. - in S.U.A.), care face sa para aproape insignifiante alte prioritati nationale, cum ar fi educatia, intretinerea autostrazilor sau apararea. Inflorirea chirurgiei plastice, a injectiilor cu botulina si preocuparea la nivel nemaiintalnit fata de riduri si caderea parului, toate acestea sugereaza ca procesul normal de imbatranire starneste in cei mai multi oameni o teama invecinata cu panica.

Lucrul de care ne temem este propriul sfarsit, iar semnele imbatranirii constituie pur si simplu indicii nedorite ale faptului ca suntem muritori. Prin respingerea batranilor si a semnelor noastre de imbatranire reactionam, pur si simplu, la o teama naturala de moarte care a preocupat dintotdeauna omenirea. Aceasta este gluma cosmica. Soarta sau Dumnezeu sau oricine conduce spectacolul acesta pare sa fi spus: "O sa te fac stapan peste toate celelalte forme de viata. DAR  o sa fii singura specie capabila sa-si contemple moartea".

Si care este reactia batranilor la marginalizarea si desconsiderarea manifestate de societate? Sunt furiosi. Nu-i destul ca trebuie sa sufere pierderile care vin o data cu varsta: scaderea atractivitatii sexuale si a entuziasmului, declinul sanatatii, moartea prietenilor vechi, disparitia treptata a acuitatii mentale. Mai trebuie sa faca fata si dispretului pe care societatea il rezerva celor fara putere sau fara un serviciu banos.

Si asa, vaicareala devine "sportul preferat" al batranilor. In lumea noastra complexa, anumitor grupuri le sunt atribuite anumite roluri. De exemplu, treaba tinerilor este sa ne puna la grea incercare pe noi, ceilalti, cu vitezomania, comportamentul zgomotos ori ticuri verbale gen "super", "cool", "marfa", "meserie", etc. Varstnicii nostri par uneori sa existe doar ca sa sacaie tot restul lumii cu incetineala si cu vaicarelile despre problemele lor fizice. Rareori este luata in consideratie ideea ca varstnicii au ceva de oferit tinerilor, din punct de vedere al intelepciunii si al experientei de viata. Motivul: cei mai multi batrani sunt preocupati in principal de plangerile lor egocentrice.

Cand persoanele de varsta medie vorbesc despre parintii lor in varsta o fac adesea cu o senzatie de obligatie amestecata cu descurajare. Batranii devin mai vulnerabili la depresie. Persoanele deprimate tind sa fie egocentrice si iritabile, si sunt o companie neplacuta. De multe ori varstnicilor  li se refuza tratamentul adecvat pentru depresie. Evaluarea medicala este inlocuita cu pseudoexplicatii gen: "Si eu as fi deprimat daca as fi asa batran".

Aceste asteptari reduse de ambele parti au ca rezultat un soi de impas in care varstnicii isi joaca rolul de sursa de nesfarsite bombaneli, in timp ce tinerii asculta in sila si incearca sa-si indeplineasca obligatiile fata de parinti si bunici avand cu ei un contact minim. Traiul separat si mult temuta mutare intr-o institutie pentru ingrijirea batranilor sunt doua semne obisnuite ale excluderii si marginalizarii care insotesc frecvent batranetea.

De fapt, stratificarea societatii pe liniile de varsta este una din impartirile cele mai rigide, depasind adesea separarile produse de educatie, avere si clasa sociala. Relatia dintre generatii este grav afectata de plangerile - insotite adesea de reprosuri inabil mascate ca sunt neglijati - care alcatuiesc conversatia multor varstnici. Exista multi oameni care au ajuns sa urasca apelurile telefonice de la parinti, mai ales raspunsul acestora la intrebarea "Ce mai faci?". Ce poate fi mai putin interesant si mai descurajant decat un pomelnic de junghiuri, dureri si necazuri intestinale, oferit pe tonul morocanos al celor care isi dau seama ca suferintele lor nu pot fi vindecate si se tot agraveaza?

Si acum iata surpriza placuta, esenta de intelepciune pe care ne-o ofera acest vindecator de minti si suflete: consider - spune Dr.Livingston - ca statutul de parinte, de altfel un angajament voluntar, nu implica o obligatie reciproca a celor tineri - de a-si trai viata dupa placul parintilor sau de a ne asculta la nesfarsit protestele despre ravagiile produse de timp. De fapt, sunt de parere - mai afirma medicul psihiatru - ca batranii au datoria sa suporte pierderile aduse de batranete cu maximum de bunavointa si de hotarare si nu sa impuna propriile lor neplaceri celor care / pe care ii iubesc.

Una din principalele sarcini ale parintilor este ca pe tot parcursul vietii lor sa le transmita tinerilor optimism. Orice alte obligatii am avea fata de copiii nostri, convingerea ca putem atinge fericirea in ciuda tuturor vicisitudinilor si nesigurantelor pe care le contine viata este cel mai mare dar care poate trece de la o generatie la alta. La fel ca toate valorile pe care dorim sa le transmitem copiilor  nostri - onestitate, daruire, empatie, respect, sarguinta -, importanta suprema a sperantei se invata din exemple.

"Imbatranirea nu e o treaba pentru fandositi" reprezinta aprecierea corecta a situatiei grele cu care se confrunta batranii intr-o societate obsedata de tinerete. Poate ca obligatia noastra suprema este sa suportam loviturile fizice si psihice care insotesc imbatranirea cu o demnitate ce exclude autocompatimirea.

Iti poti pastra speranta in fata insultelor la adresa individualitatii noastre pe care ni le aduce timpul? Intrucat curajul nu este o virtute distribuita in mod egal nici la tineri, nu ne putem astepta sa se manifeste in mod uniform nici la varstnici. Insa il recunoastem si il pretuim atunci cand il vedem. Capacitatea de a ne contempla netulburati disparitia iminenta ne da sansa de a fi, in cele din urma, viteji.

Daca ne putem pastra buna dispozitie si interesul fata de altii chiar si cand se trage cortina, le oferim un lucru de o valoare inestimabila celor care raman in viata. Prin aceasta ne indeplinim obligatia finala fata de ei si ne exprimam recunostinta pentru darul vietii pe care, fara sa-l meritam, l-am primit si de care ne-am bucurat atata vreme.   
   
 Iata niste idei la care merita sa meditam!