luni, 3 ianuarie 2011

De ce este mai greu astazi sa imbatranesti ?

In vremurile cu o viata mai putin trepidanta ca astazi era, din multe puncte de vedere, mai usor sa imbatranesti. Se primea in mod firesc acel respect datorat faptului ca mai varstnicii erau realmente superiori tineretului printr-o mai mare experienta, prin mai multe cunostinte si posibilitati. In aceasta consta privilegiul lor incontestabil. Mai aveau inca unele functii si sarcini in cadrul familiei mari sau a "clanului". O data cu dizolvarea marii familii si cu explozia economica situatia s-a schimbat, iar batranii sunt deseori inutili, ba chiar incomozi.

Unii si-au imaginat amurgul vietii lor ca pe un fel de idila durabila, asa cum a fost deseori zugravita de romantismul burghez. Altii au sperat sa mai ramana in prim-plan ca o autoritate onorabila, de ultima instanta si sa fie consultati in toate deciziile importante, in toate cazurile in care tinerii sunt nevoiti sa recurga la experiente anterioare pe care numai batranii le-au cunoscut. Iar altii au ramas ferm convinsi ca fara ei "nu se poate" merge mai departe si, de aceea, nu au inteles sa se retraga la timp, pentru a nu fi siliti sa admita fata de ei insisi, ca si fata de cei din jur, propria imbatranire. Dar majoritatea si-a imaginat batranetea ca o etapa de demnitate, de intelepciune, recunoastere si recunostinta, asteptandu-se la toate acestea pentru simplul fapt ca au imbatranit.

Aceasta idealizare nu mai este azi o realitate - daca a fost vreodata. Imaginea idilica a bunicului care fumeaza pipa si zambeste blajin si a bunicii care fie tricoteaza, fie citeste din Biblie, si unul si celalalt inconjurati de nepoti  care-i privesc cu veneratie, a disparut complet. Bilantul este pentru multi sumbru: boli, suferinte, deziluzii; amaraciune, singuratate, sentimentul inutilitatii; diferende cu familia sau cu generatia urmatoare; trasul pe linie moarta. Se ajunge aici, de multe ori, si pentru ca noi nu ne pregatim corespunzator pentru imbatranire,  ne atentioneaza  psihologii germani Fritz Riemann si Wolfgang Kleespies in cartea lor Arta de a te pregati pentru varsta a treia. Dimpotriva, multi ne apropiem de aceasta etapa cu pretentii care, neimplinindu-se, duc adesea la furie ascunsa, inraire si ura impotriva celor tineri, atunci cand nu se infaptuieste ceea ce batranii isi imaginau ca sunt indreptatiti sa astepte. Asemenea asteptari fata de ceea ce ni se "cuvine" la batranete contribuie in mare masura la acea atitudine in care nu ne preocupam de pregatirea pentru realitatea batranetii asa cum arata ea azi pentru multi.  Prea des se ignora cu incapatanare  faptul ca tinerii isi au propriile lor griji, probleme si dorinte fata de viata si nu mai vor sa includa pe cineva sau macar sa-i ceara sfatul, care de altfel ar fi dat cu placere, dar intr-o lume din ce in ce mai complicata , de multe ori un asemenea sfat nici nu-l mai putem da !  

Astazi este mai greu sa imbatranesti  si pentru faptul ca tineretului, tineretii, i se acorda o valoare aproape absoluta. Reclamele prezinta numai oameni tineri, "oameni frumosi". Un cult al tineretii face ca toate celelalte sa treaca intr-un  plan secund . Tot ce este matur si mai in varsta trebuie aproape sa se rusineze. Batranii ajung astfel sa perceapa si mai intens senzatia de a fi pierdut ceva irecuperabil. In asemenea cazuri ei vor fi si  mai puternic ademeniti sa-si  intoarca privirile spre trecut si spre ceea ce au pierdut, comparandu-l cu prezentul, sau sa se straduiasca sa ramana ori sa para cat mai mult timp tineri.  In asemenea imprejurari se vede numai ceea ce nu mai ai si nu mai poti, si prea putin ceea ce mai ai si se afla in fata ta si cu care mai poti incepe sa faci ceva.

Nu trebuie decat sa invatam cum sa procedam. Orice varstnic se afla in fata deciziei  fie de a voi sa retina ceea ce simte ca-i scapa,  fie de a se lasa atras intr-un nou sentiment al vietii si de a se orienta spre noi posibilitati si schimbari.

La batranete este cat se poate de clar: sub aspect pur somatic, este ceva doar negativ, o stare deficienta. Cedarea fortelor fizice si deseori si a celor psihice si spirituale, fenomenele de uzura, fenomenele de consumare, sclerozarile si altele asemenea sunt fantomele pe care medicina si stiintele naturii ni le pun in fata. Desigur, toate acestea exista, dar mai exista si altceva, exista - si nu atat de rar - mari performante chiar in aceasta etapa a vietii, o uluitoare depasire a bolilor, placerea de a trai pana la o varsta inaintata.

In zilele noastre, varstnicul mai are fata de tineri doar doua avantaje: o experienta generala de viata si, poate, o anume maturitate, traductibila prin ceea ce a aflat traind  despre evolutiile biologice si sufletesti, despre crizele omului, despre stadiile maturizarii si despre schimbari, controverse si sarcini, pe scurt, despre tot ce constituie viata umana, dar despre care ia cunostinta abia pe parcursul vietii sale. In acest punct, varstnicul are, ca si inainte vreme, ceva de dat tinerilor. Cu atat mai penibil este cazul in care, in locul unei asemenea atitudini, varstnicul incearca sa concureze cu tineretul si nu poate imbatrani. In felul acesta , el pierde adesea stupid disponibilitatea tineretului de a manifesta un real respect fata de o performanta umana convingatoare - ca si sansa de a sti sa imbatranesti frumos si demn.

Avand in vedere supraevaluarea actuala a tineretii, omul care imbatraneste are o noua sarcina, suplimentara, pe care n-a mai avut-o niciodata pana acum: sarcina sa este sa creeze o noua "imagine"  a batranetii, adica de a trai o forma de batranete care sa convinga - dupa cum, foarte sugestiv, ne recomanda cei doi psihologi germani in cartea citata mai sus. Conditia preliminara este aceea de a nu cadea prada sugestiei generale de supraevaluare a tineretii, de a vedea doar ceea ce s-a pierdut, ci de a privi inainte, incluzand si sfarsitul - iar atunci sansa de a gasi valorile batranetii va fi cu atat mai mare. 


6 comentarii:

  1. Daca noi "batranii" consideram ca suntem mai intelepti, atunci sa le acordam "circumstante" tinerilor si sa-i asiguram ca:
    -batranetea este o "boala" care se ia - contagioasa.
    Bine scris - sa imbatranim frumos !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce multe întrebări ai stărnit in sufletul meu cu articolul tău,câte nenulţumiri care zăceau mocnite ai scormonit prin observaţiile tale juste şi atât de realiste.Ştiu că ai dreptate dar cum să învăţăm să îmbătrânim când nimeni nu ar vrea acest lucru...
    -dacă vrei să facem schimb de link-uri îţi las cu mare plăcere adresa :http://albatrosul58.blogspot.com
    Nume:Albatrosul făra aripi

    RăspundețiȘtergere
  3. @glosalinda
    Cum sa invatam? Nu stiu altii cum fac, dar eu imi iau zilnic...varsta la control!

    La modul f.serios,ma bucur ca prin cele scrise de mine pot starni un exercitiu de scrutare prin noi insine, in cautare de raspunsuri si solutii...

    RăspundețiȘtergere
  4. scrie mai sus: "Nu trebuie decat sa invatam cum sa procedam. Orice varstnic se afla in fata deciziei fie de a voi sa retina ceea ce simte ca-i scapa, fie de a se lasa atras intr-un nou sentiment al vietii si de a se orienta spre noi posibilitati si schimbari."
    Cum sa invatam sa procedam?
    hm , poate atras intr-un nou sentiment al vietii, ca si cum nu ar trai??
    daca nu traieste un varstnic, in ce sa-l mai atragi?

    poate in carte cei 2 psihologi scriu CE TREBUIE SA INVETE un varstnic, sau sunt prezentate numai idei ? despre cat de greu este pentru un varstnic acum (adica in acest mileniu), si cat de usor le este la cei tineri. Nu vad solutii aici doar constatari, din ce este citat din carte, (ori ma insel eu.)
    Blogul mi se pare interesant, felicitari pentru articole

    RăspundețiȘtergere
  5. @Mariana,
    o carte sau un autor nu poate da solutii pentru n+ cazuri de pe lumea asta; solutiile sunt la noi, pentru ca noi ne cunoastem cel mai bine si ne putem personaliza rezolvarea problemelor in functie de viziune, dar si de posibilitati / disponibilitati; important este, zic autorii cartii, si eu sunt de acord, sa nu cadem intr-un fatalism pagubos, ci sa cautam in noi insine acele resurse (=noul sentiment al vietii)care ne pot da un nou sens, o noua speranta.
    Multumesc pentru aprecieri!

    RăspundețiȘtergere