Varste biblice in Valea Hunza . . .

Exista pe acest Pamant un loc binecuvantat de catre Cel-de-Sus, loc uitat de boala, suferinta, tristete si stres, unde oamenii ating varste incredibile, se bucura de o stare de sanatate nemaiintalnita nicaieri in lume, putand procrea la varste la care cei mai multi dintre pamanteni se odihnesc in morminte. In ciuda sutelor de investigatii si cercetari stiintifice efectuate in zona, misterul este la fel de mare, beatitudinea uluitoare a acestui loc, suprapusa longevitatii deja proverbiale a locuitorilor sai, parand sa ascunda in continuare secretul Frumusetii fara Batranete si al Vietii fara de Moarte.

Hunza se numeste acest taram de vis, o vale muntoasa in nord-vestul Pakistanului, situata la inaltimea medie de 2.500 de metri, avand o suprafata de 7.900 kilometri patrati. Karimbad este principalul orasel al regiunii, astazi o populara destinatie turistica, datorita privelistilor spectaculoase din imprejurimi, zona fiind marginita de munti maiestuosi care strapung cerul cu inaltimi de peste 6.000 de metri.

Dar nu despre atractiile turistice - nu putine - doresc sa vorbesc in acest articol, ci despre miracolul de sanatate si longevitate descoperit la locuitorii acestei regiuni. Daca in orice alta provincie a Pakistanului, speranta de viata atnge circa 50-60 de ani, tipic de altfel pentru o tara din lumea a treia, se pare ca  in Valea Hunza oamenii de stiinta sunt martori directi ai unui fenomen incredibil. Conform studiilor derulate sub egida a numerosi cercetatori, in Valea Hunza traiesc probabil cei mai longevivi oameni din lume.

Primul dintre cercetatorii care si-a dedicat viata analizei amanuntite a asa-numitului "Mit Hunza" a fost americanul Jay Milton Hoffman, care in 1960 a fost delegat de catre U.S.National Geriatric Society sa studieze cauzele si factorii care determina starea de sanatate si longevitatea proverbiala a hunzakutilor. Dr.Hoffman si-a notat observatiile intr-o lucrare care avea sa faca multe valuri in medicina moderna. Volumul "Hunza : Secrets of the World's Healthiest and Oldest Living People" relateaza despre un tinut indepartat unde oamenii nu sufera de bolile comune populatiilor occidentale sedentarizate si consumatoare de alimente nocive. In Hunza , nici macar cei mai batrani oameni nu sufereau de Parkinson, colesterol marit, boli de inima, cancer (cancerul este totalmente necunoscut in randul lor), artrita, carii dentare, afectiuni ale vezicii urinare, diabet, tuberculoza, hipertensiune arteriala, alergii, astm, boli de ficat, constipatie, hemoroizi sau alte sute de afectiuni care vin ca o ironica nota de plata pentru noi, cei "civilizati, avansati tehnologic si atotstiutori in ignoranta noastra educata".

In Hunza nu exista spital, farmacie, azil de nebuni, sectie de politie, inchisoare, crime sau cersetori. Iar asta nu din cauza ca acesti oameni  sunt prea "barbari" sau prea saraci sa le construiasca, ci pentru ca nu au existat niciodata, iar societatea hunzakutilor nu are pur si simplu nevoie de aceste avanposturi ale "omului civilizat". Credeti sau nu, dar aici se intalnesc la tot pasul batranici si batranei simpatici care nu mai  tin minte cand anume s-au nascut, dar care au varste de 120-140 (!) de ani, conform masuratorilor si analizelor de ultima ora. 

 In Hunza, oamenii mor fie in urma accidentelor, fie de batranete, la varste matusalemice.  In nici un caz nu sunt secerati de boli degenerative, precum batranii din Occident. Dar cea mai mare surpriza a medicinei moderne a avut loc in urma investigarii cazurilor des intalnite  in care mamele aveau 60-70 de ani si tatii 70-90 de ani la nasterea propriilor copii. Pare incredibil, nu?

 Unul din avantajele combinatiei de factori precum alimentatia specifica, calitatea superioara a aerului si a apei, alaturi de munca fizica neostoita, a dus la acest miracol al vietii. La varste la care alti oameni sunt deja in mormant sau joaca rolul unor bunici ramoliti care se taraie cu ajutorul bastoanelor sau al scaunului cu rotile, lichidul seminal al batranilor din Hunza are inca puterea de a procrea. La inceput, autoritatile pakistaneze au refuzat sa recunoasca aceasta neobisnuita situatie, comentand ironic ca odraslele nou nascute ale batranilor de 80 de ani apartineau, de fapt, altor tineri din satele tinutului. Dar testelele de paternitate efectuate in laboratoarele din Marea Britanie si S.U.A. au certificat ca miturile si zvonurile erau adevarate, iar batranii octogenari sunt, intr-adevar, tatii nou nascutilor.

Hrana pentru viata indelungata

Populatiile umane care au beneficiat de-a lungul timpului de campii manoase, bune de cultivat, si de pasuni abundente, potrivite pentru cresterea de animale, s-au bucurat dintotdeauna de o viata usoara, in care gasirea si prepararea hranei nu era o chestiune de viata si de moarte. Nu a fost cazul hunzakutilor. Pasunile erau aproape inaccesibile, animalele lor erau tinute in cea mai mare parte a anului in grajduri si hranite cu saracacioase resturi vegetale. Contrar modei vegetariene din prezent, care dicteaza cu litera de lege ca mancatul carnii duce la toate bolile posibile si scurteaza viata, hunzakutii nu s-au dat niciodata inapoi de la consumul carnii de oaie, capra si iac, gainile fiind foarte rare in Vale.

 Goniti de asprimea zilelor de iarna, cand frigul taios amplifica foamea, vanatorii locali escaladau stancile la vanatoare de capre salbatice, mufloni, gaste, cocori, rate si fazani. De la un animal mancau totul, nu doar carnea. Pielea, creierul, organele interne - tot era consumat, pana si oasele erau sparte pentru recoltatul maduvei. Carnea este foarte cautata in asa-numita "Dieta de Iarna" Hunza. In anotimpul rece, nevoia de calorii este stringenta, iar localnicii o suplinesc prin consumul intensiv de lapte, branzeturi si unt. 

Cu totul alta este "Dieta de Vara", cand bastinasii se hranesc dupa o traditie foarte veche, pe care o respecta cu strictete. Daca in anotimpul rece au o dieta foarte bogata in grasimi animale, o data cu venirea primaverii, alimentatia lor se schimba in mod radical. 

In primul rand, o mare parte a alimentelor sunt consumate crude, fara a fi gatite sau prelucrate la foc. Vegetalele sunt mancate pe loc, imediat ce sunt culese. De fapt, in anotimpul cald, masa zilnica se compune din peste 80% legume si fructe consumate crude. La o analiza stiintifica a reiesit ca hunzakutii beneficiaza de 40% calorii din cereale nedecorticate, 30% calorii din legume, 15% calorii din fructe, 10% din leguminoase si doar  1% din alimente de provenienta animala.

Cazurile de obezitate provocate de exces de calorii sunt necunoscute aici, mai dese fiind cele de malnutritie. Copiii sunt alaptati pana la 6-7 ani, fapt care le aduce un sistem imunitar de fier si un aport de calciu neegalat, comparativ cu copiii occidentalilor. Aerul rece si altitudinea ridicata fac ca bacteriile si microbii sa fie aproape inexistenti. Rozatoarele si insectele care transmit diverse boli sunt necunoscute in Vale. Alimentele nu sunt niciodata procesate sau rafinate. Aici nimeni nu consuma zahar, foarte pretuita fiind in schimb mierea. 

Unul din secretele longevitatii de invidiat a bastinasilor  consta in consumarea in cantitati imense a caiselor.  Caisul este unul dintre putinii pomi fructiferi care s-au putut adapta la asprimea climei din regiune. Caisele sunt mancate crude in anotimpul cald, iar cantitatile care nu pot fi consumate crude sunt pregatite pentru iarna intr-un mod original. Caisele ramase sunt taiate in doua si puse la uscat pe tavi uriase de lemn, care sunt urcate apoi pe acoperisul caselor pentru ca soarele timid de vara sa conserve principiile active, vitaminele si mineralele din valoroasele fructe. La fel sunt preparate si ciresele sau prunele. Samburii de caise sunt sparti, iar miezul este strans cu mare grija. Dupa ce este uscat tot la soare, miezul samburilor este macinat intr-o faina din care femeile Hunza pregatesc aluat pentru paine si prajituri traditionale. Caisele contin mari cantitati de vitamina B-17, un excelent element natural impotriva cancerului. 

Un alt secret al longevitatii rezida, probabil, in modalitatea originala prin care localnicii isi gatesc  traditionala "Paine Hunza".  Pentru realizarea acestui aliment miraculos, bastinasii macina in piatra boabe de grau, orz si hrisca. Faina rezultata este amestecata cu ulei de canola (un fel de rapita), miere, melasa, lapte de soia, sare de mare, scortisoara, nucsoara, suc proaspat de lamaie si portocala, oua, ulei de masline, praf de curry, patrunjel, ghimbir si banane uscate, multe dintre aceste ingrediente fiind obtinute de bastinasi prin troc. Painea obtinuta este coapta apoi pe jumatate in tipsii mari de metal. Traditia cere sa fie coapta doar pe jumatate, astfel incat principiile active, vitaminele si nutrientii sa nu fie distrusi de temperaturile mari din cuptor.

Poate ca intreg secretul sanatatii si longevitatii acestor oameni sta, de fapt, in simpla si banala apa. Cu un singur amendament necesar: apa bauta de hunzakuti provine din izvoarele care o aduc din ghetarul Ultar. Analizele de laborator au aratat ca apa din ghetarul Vaii Hunza este foarte bogata in potasiu si cesiu; din acest motiv, apa pura bauta de bastinasi este o apa foarte bogata in metale active/alcaline care, in ultima instanta, previn aparitia cancerului. 

Pana cand stiinta va dezlega cu adevarat misterul longevitatii acestor oameni, intr-o vale ascunsa din Himalaya, boala si batranetea  vor fi sfidate in continuare. Atat timp cat vor fi respectate traditiile si obiceiurile stravechi din acest colt uitat de lume. 

  Sursa : travel.descopera.ro  (pentru a citi materialul integral, click pe titlu)