Otravurile mentale va distrug sanatatea si grabesc imbatranirea (I)

 Toata lumea stie ca imbatranirea este rezultatul intoxicatiilor organismului, in diferitele lor forme. Este vorba de intoxicatia inevitabila cauzata de varsta, uzura, incetinirile unor functii vitale, factori biologici asupra carora suntem neputinciosi; mai sunt intoxicatiile cauzate de o igiena, in special alimentara, total defectuoasa; dar si intoxicatiile provocate de maladii infectioase pe care n-am putut sau n-am stiut sa le evitam si astfel nu le-am combatut cum ar fi trebuit.

Mai exista, insa, si o alta sursa de intoxicatie, care este foarte importanta si in acelasi timp periculoasa: este vorba de otravurile mentale. Fiecare dintre noi a putut constata ca sentimentele violente aduc cu ele cand tresariri sau tresaltari ale inimii, cand, dimpotriva, incetinirea sau oprirea unor functii vitale. Sub impactul unei emotii puternice, manii, surprize, frici subite, inima incepe sa bata dezordonat. Cand suntem ingrijorati, suparati sau avem un puternic sentiment de compasiune, ceva parca ne stranguleaza si ne sufoca. De la o sperietura puternica, o suparare mare si brusca se poate ajunge la moarte. 

Dar nu numai sentimentele foarte puternice sunt susceptibile de a comanda functiilor organismului. Oricare ar fi gradul lor de intensitate, ele actioneaza asupra organelor interne. Grijile, neplacerile, supararile, nelinistile, invidia, ranchiuna, proasta dispozitie, fatarnicia au, de asemenea, repercusiuni - dar intr-o masura mai mica - asupra functionarii sistemului vascular, visceral sau endocrin.

 Toate aceste tulburari, mai mult sau mai putin repetate, ale aparatului circulator, respirator, neuro-simpatic au un dublu efect: pe de o parte va golesc brusc, dintr-odata, potentialul nervos, surmenandu-va nervii; pe de alta parte produc, ca orice oboseala, toxine, care se acumuleaza in organism, fiind nevoie de o munca suplimentara pentru eliminarea sau distrugerea lor.

In cartea sa Toamna vietii, Dr.Victor Pauchet clasifica aceste sentimente sau stari mentale nefaste in trei clase distincte, desemnandu-le prin culori diferite:

* Sentimente negre - frica si rudele ei, anxietatea, angoasa, rusinea, remuscarile, timiditatea;

* Sentimentele rosii - mania si derivatele ei: ranchiuna, ura, gelozia, invidia, sarcasmul, batjocura;

* Sentimentele gri - nervozitate, agitatie, sensibilitate excesiva, nerabdare, tristete, proasta dispozitie, melancolie, tendinta de a discredita.

Si unele si altele va strica sanatatea si va otravesc la fel de sigur ca si constipatia, drogurile sau alcoolul, ne avertizeaza medicul francez. Un acces de manie, o frica violenta echivaleaza cu o betie alcoolica. Melancolia, teama, angoasa prelungita, ranchiuna, supararea, toate sentimentele negative persistente nu se diferentiaza in nici un fel de o gripa care nu se mai vindeca. Individul se ditruge progresiv la fel de repede prin gelozie, ca si printr-un microb violent si tenace. 

Sentimentele negre tulbura respiratia si circulatia, paralizeaza actiunea endocrinelor si a sistemului simpatic. Vesnicul nelinistit are o mina pala, trasaturile trase; este friguros, ficatul si tiroida functionandu-i prost. Intestinul este lenes, digestiile lente, respiratia insuficienta. Sangele in loc sa-i fie fluid si de un rosu clar, poate deveni gros, vascos si sa contina prea multa uree sau colesterina. Organele de aparare, surmenate de blocajele continue, obosesc: rinichii, ficatul, pancreasul vor sa se linisteasca. Efortul fizic si chiar mental devine neplacut. Individul e apatic. Tesuturile i se descompun, iar batranetea se instaleaza prematur. 

Nu ati observat ca sentimentele rosii, dupa ce au provocat o surescitare pasagera a anumitor functii, aduc cu ele o perioada de depresie profunda? Aceasta apatie, aceasta diminuare brusca a vitalitatii se explica prin faptul ca starile de manie si nervozitate au nevoie de un influx nervos considerabil si va golesc dintr-o lovitura acumulatorii. 

In privinta sentimentelor gri - adevarate boli ale spiritului -, nici ele nu sunt mai putin vatamatoare din punct de vedere al efectelor asupra organismului. Ce este cu adevarat periculos la acestea, este repetarea lor in permanenta. Specificul sentimentelor gri este ca sunt persistente. Au o tenta atenuata si trec uneori neobservate. Se fofileaza si se strecoara fara sa le acordam atentie. Repetate zilnic, isi fac cuib, se instaleaza in subconstient, se cramponeaza, se inradacineaza si devin invincibile. 

In clasa sentimentelor gri trebuie mentionate nervozitatea, susceptibilitatea, agitatia, neincrederea, vaicareala, tendinta de denigrare fara discernamant. Va plangeti de viata, de crize, de perceptor, de guvern, de sefi si de subalterni. 

Intr-o atmosfera asemanatoare traim aproape cu totii. Indiferent unde ne aflam pe scara sociala suntem bantuiti de agitatie, ostilitate, neintelegere, nerabdare, invidie. Angajatii sunt gelosi pe angajatori, iar acestia ii dispretuiesc. Taranii sunt gelosi pe oraseni si viceversa. Comerciantii sunt gelosi pe functionari si acestia pe castigul comerciantilor. Gelozia dintre actori e proverbiala, iar cea a oamenilor de litere, artistilor, medicilor, oamenilor legii, politicienilor nu este cu nimic mai prejos, singura diferenta fiind gradul de disimulare. 

Iata, asadar, cum majoritatea dintre noi se intoxica si se oboseste zilnic. Daca va recunoasteti in scenariile de mai sus, e cazul sa va reformati modalitatile de a gandi si de a simti. E cazul sa va reeducati sensibilitatea si sa va organizati viata mentala. Nu este mai usor decat  reeducarea functiilor fizice, dar nici mai greu: prin constientizare, in primul rand, si apoi prin exercitiu este posibil orice. Dr.Victor Pauchet ne propune o asa-numita cura mentala pentru dezintoxicarea spiritului si a mintii de aceste "otravuri", compusa din patru acte esentiale, pe care o sa le detaliez intr-un articol separat.