Poveste despre batrani si batranete cu iz SF

Imaginati-va ca ar exista organizate grupuri de batrani sau, ma rog, persoane mai varstnice, sub conducerea unor psihoterapeuti aproximativ de aceeasi generatie (in genul grupurilor de femei gravide sau al femeilor care nasc pentru prima oara ori al altor grupuri cu probleme specifice), unde, in cadrul unor discutii interactive, un grup intreg se straduieste sa se inteleaga pe sine, sa-i inteleaga pe altii si sa se ajute reciproc. Ar putea fi ceva ce ar insemna o mare usurare pentru multi varstnici.

Intr-un astfel de grup vii cu regularitate in contact cu altii si ai posibilitatea de a discuta intr-un cadru interuman binevoitor cu semeni care cauta si ei intelegere. Membrii grupului se corecteaza unii pe altii, atunci cand e necesar, isi atrag reciproc atentia asupra atitudinilor gresite, pozitiilor si asteptarilor sau modurilor de comportare deplasate. Oglinditi astfel fara malitiozitate de catre altii, ei se pot cunoaste mai bine si pot afla ce impresie fac altora, ce ii atrage pe unii la ei  sau ce ii deranjeaza ori ce li se pare de neinteles. Conducatorului de grup i-ar reveni cu precadere misiunea de a controla si de a interveni in cazul aparitiei unor eventuale afecte care ar putea periclita sensul actiunii grupului, de a avea grija ca discutiile sa nu se banalizeze si sa se transforme intr-o simpla palavrageala consumatoare de timp cu orice pret. Poate ca aceste grupuri chiar ar reusi sa elaboreze noi puncte de vedere privind problemele speciale ale batranetii, din care sa poata fi trase importante concluzii profilactice sau chiar sociale. Exista si alte activitati care ar putea fi initiate in asemenea grupuri, cum ar fi interpretarea si dezbaterea in comun a viselor, meditatia in grup, pictura, cenaclul literar, etc.

Ideea unor asemenea grupuri are la baza constatarea venita din zona psihoterapiei de grup si a grupurilor de autoexperimentare, conform careia intrunirea in astfel de asocieri ale persoanelor cu destine si probleme similare poate fi extrem de utila. Intrucat un asemenea grup aduna la un loc oameni cu probleme, simptome, inhibitii sau griji similare, in scurt timp acestia nu se vor mai jena unii de altii, asa cum s-ar intampla in fata altor oameni care nu cunosc asemenea probleme. Cu aceste prilejuri pot fi scoase la iveala lucruri pe care altminteri nimeni nu le-ar fi trait si aflat. Astfel, comunitatea de destin si disponibilitatea de deschidere pot insemna atat un autoajutor, cat si un sprijin strain tintit, util si concludent, cum nu poate veni decat din partea unor oameni care vorbesc din experiente in esenta similare.

Ideea ca organizarea unor astfel de grupuri are iz de science fiction, cel putin in tara noastra, vine din aprecierea psihoterapeutului german Wolfgang Kleespies (coautor al cartii Arta de a te pregati pentru varsta a treia ), conform caruia chiar si in Germania statul refuza implicarea si, din motive financiare, se retrage tot mai mult din zona sarcinilor sociale. Psihologul german considera ca ar trebui create tot mai multe organizatii si locuri la care sa poata apela persoanele mai in varsta si batrane, tot asa cum, comparativ, tinerii se adreseaza Oficiului de plasament si punctelor de consiliere profesionala (din Germania, evident), care, in functie de necesitatile, posibilitatile, interesele si talentele respectivilor, ii sfatuiesc ce, unde si cum pot sa-si satisfaca inclinatiile.

Vadit nemultumit de situatia din propria tara, Wolfgang Kleespies o citeaza pe compatrioata sa Charlotte Buehler care, in cartea ei Wenn das Leben gelingen soll (Daca e ca viata sa reuseasca), vorbeste de "inviorarea absolut uluitoare a oamenilor de varsta inaintata in SUA, si anume ca urmare a cursurilor de cultura generala din aproape toate domeniile, accesibile tuturor si frecventate de un numar foarte mare de persoane, dar mai ales datorita cursurilor care servesc trezirii la batranete a potentialitatilor nevalorificate". Conform studiilor aceleiasi Charlotte Buehler, resemnarea pasiva, nevoia de odihna si pace si acceptarea - adesea mascata religios - a destinului par sa fie, pe de alta parte, deosebit de frecvente in Germania (ce sa mai vorbim, atunci, de situatia varstnicilor si batranilor din Romania !!??).

Sunt, oare, procesele fizice ale batranetii declansatorii unui regres afectiv-spiritual sau, dimpotriva, resemnarea afectiv-spirituala, lipsa de participare si dezinteresul sunt declansatorii sau, macar, acceleratorii proceselor fizice ale batranetii? Este o intrebare care ar trebui studiata mai atent. Experientele citate de Charlotte Buehler referitoare la o inviorare a batranetii in conditiile unei activitati pline de sens si ale unor interese vii pledeaza pentru cea de-a doua posibilitate. Nu este, in mod cert, o intamplare ca oamenii cu o activitate ce le aduce satisfactii realizeaza atat de des performante la batranete. Este ceea ce-i face sa ramana mai vioi, in timp ce pensionarii care s-au instalat intr-o tihna interioara imbatranesc mai devreme.  Q.E.D.