Poveste despre batrani si batranete cu iz SF

Imaginati-va ca ar exista organizate grupuri de batrani sau, ma rog, persoane mai varstnice, sub conducerea unor psihoterapeuti aproximativ de aceeasi generatie (in genul grupurilor de femei gravide sau al femeilor care nasc pentru prima oara ori al altor grupuri cu probleme specifice), unde, in cadrul unor discutii interactive, un grup intreg se straduieste sa se inteleaga pe sine, sa-i inteleaga pe altii si sa se ajute reciproc. Ar putea fi ceva ce ar insemna o mare usurare pentru multi varstnici.

Intr-un astfel de grup vii cu regularitate in contact cu altii si ai posibilitatea de a discuta intr-un cadru interuman binevoitor cu semeni care cauta si ei intelegere. Membrii grupului se corecteaza unii pe altii, atunci cand e necesar, isi atrag reciproc atentia asupra atitudinilor gresite, pozitiilor si asteptarilor sau modurilor de comportare deplasate. Oglinditi astfel fara malitiozitate de catre altii, ei se pot cunoaste mai bine si pot afla ce impresie fac altora, ce ii atrage pe unii la ei  sau ce ii deranjeaza ori ce li se pare de neinteles. Conducatorului de grup i-ar reveni cu precadere misiunea de a controla si de a interveni in cazul aparitiei unor eventuale afecte care ar putea periclita sensul actiunii grupului, de a avea grija ca discutiile sa nu se banalizeze si sa se transforme intr-o simpla palavrageala consumatoare de timp cu orice pret. Poate ca aceste grupuri chiar ar reusi sa elaboreze noi puncte de vedere privind problemele speciale ale batranetii, din care sa poata fi trase importante concluzii profilactice sau chiar sociale. Exista si alte activitati care ar putea fi initiate in asemenea grupuri, cum ar fi interpretarea si dezbaterea in comun a viselor, meditatia in grup, pictura, cenaclul literar, etc.

Ideea unor asemenea grupuri are la baza constatarea venita din zona psihoterapiei de grup si a grupurilor de autoexperimentare, conform careia intrunirea in astfel de asocieri ale persoanelor cu destine si probleme similare poate fi extrem de utila. Intrucat un asemenea grup aduna la un loc oameni cu probleme, simptome, inhibitii sau griji similare, in scurt timp acestia nu se vor mai jena unii de altii, asa cum s-ar intampla in fata altor oameni care nu cunosc asemenea probleme. Cu aceste prilejuri pot fi scoase la iveala lucruri pe care altminteri nimeni nu le-ar fi trait si aflat. Astfel, comunitatea de destin si disponibilitatea de deschidere pot insemna atat un autoajutor, cat si un sprijin strain tintit, util si concludent, cum nu poate veni decat din partea unor oameni care vorbesc din experiente in esenta similare.

Ideea ca organizarea unor astfel de grupuri are iz de science fiction, cel putin in tara noastra, vine din aprecierea psihoterapeutului german Wolfgang Kleespies (coautor al cartii Arta de a te pregati pentru varsta a treia ), conform caruia chiar si in Germania statul refuza implicarea si, din motive financiare, se retrage tot mai mult din zona sarcinilor sociale. Psihologul german considera ca ar trebui create tot mai multe organizatii si locuri la care sa poata apela persoanele mai in varsta si batrane, tot asa cum, comparativ, tinerii se adreseaza Oficiului de plasament si punctelor de consiliere profesionala (din Germania, evident), care, in functie de necesitatile, posibilitatile, interesele si talentele respectivilor, ii sfatuiesc ce, unde si cum pot sa-si satisfaca inclinatiile.

Vadit nemultumit de situatia din propria tara, Wolfgang Kleespies o citeaza pe compatrioata sa Charlotte Buehler care, in cartea ei Wenn das Leben gelingen soll (Daca e ca viata sa reuseasca), vorbeste de "inviorarea absolut uluitoare a oamenilor de varsta inaintata in SUA, si anume ca urmare a cursurilor de cultura generala din aproape toate domeniile, accesibile tuturor si frecventate de un numar foarte mare de persoane, dar mai ales datorita cursurilor care servesc trezirii la batranete a potentialitatilor nevalorificate". Conform studiilor aceleiasi Charlotte Buehler, resemnarea pasiva, nevoia de odihna si pace si acceptarea - adesea mascata religios - a destinului par sa fie, pe de alta parte, deosebit de frecvente in Germania (ce sa mai vorbim, atunci, de situatia varstnicilor si batranilor din Romania !!??).

Sunt, oare, procesele fizice ale batranetii declansatorii unui regres afectiv-spiritual sau, dimpotriva, resemnarea afectiv-spirituala, lipsa de participare si dezinteresul sunt declansatorii sau, macar, acceleratorii proceselor fizice ale batranetii? Este o intrebare care ar trebui studiata mai atent. Experientele citate de Charlotte Buehler referitoare la o inviorare a batranetii in conditiile unei activitati pline de sens si ale unor interese vii pledeaza pentru cea de-a doua posibilitate. Nu este, in mod cert, o intamplare ca oamenii cu o activitate ce le aduce satisfactii realizeaza atat de des performante la batranete. Este ceea ce-i face sa ramana mai vioi, in timp ce pensionarii care s-au instalat intr-o tihna interioara imbatranesc mai devreme.  Q.E.D.

Mintea sanatoasa , cu Vitamina B se (intre)tine [ I ]

Vestea buna despre efectul antiimbatranire al vitaminelor din gama B este ca ele pot atenua doua dintre cele mai serioase motive de ingrijorare legate de imbatranire - inima si facultatile mintale. Este greu de identificat impactul pe care il au fiecare dintre numeroasele vitamine B asupra sanatatii, iar daca va lipseste una dintre ele, cu siguranta va mai lipsesc si altele. Toate sunt necesare pentru amanarea imbatranirii, insa trei dintre ele - vitaminele B12, B6 si acidul folic sunt capitale, iar efectele lor antiimbatranire de-abia au inceput a fi descoperite, gratie unor noi cercetari spectaculoase.

Cum poate lupta Vitamina B12 impotriva imbatranirii ?

In primul rand, redandu-va facultatile mintale, pe care, fara vitamina B12, vi le puteti pierde. Va pot fi furate treptat, adeseori din cauza unei boli care apare o data cu varsta mijlocie si care va epuizeaza stocul de vitamina B12, esentiala pentru o functionare normala a mintii. Probabil ca nu ati auzit de aceasta maladie care va afecteaza mintea, desi este infricosator de raspandita. Potrivit unui studiu al lui Robert Russel, expert in domeniu la Centrul de Cercetari asupra Nutritiei Umane al Departamentului de Agricultura al SUA de la Universitatea Tufts, aceasta boala afecteaza 24% dintre persoanele cu varsta cuprinsa intre 60 si 69 de ani, 32% dintre cele intre 70 si 79 de ani si aproape 40% dintre cele peste 80 de ani. Alte studii sugereaza ca 50% dintre americanii de peste 60 de ani pot suferi de o astfel de tulburare. Cu toate acestea, nimeni nu e nevoit s-o suporte, deoarece este prevenita rapid sau contracarata de suplimentele de vitamina B12.

Boala este numita gastrita atrofica si inseamna ca, pe masura ce imbatranim, stomacul secreta treptat tot mai putin acid clorhidric, pepsina si factor intrinsec - o proteina necesara absorbtiei vitaminei B12 din alimente -comparativ cu perioada tineretii. Consecinta este o deficienta de vitamina B12, care poate avea efecte inspaimantatoare si, de obicei, nebanuite.

O deficienta de vitamina B12 apare de-a lungul mai multor ani si, lucru curios, afecteaza adesea doar creierul si intregul sistem nervos, nimic altceva, atrage atentia dr.John Lindenbaum de la Centrul Medical Presbiterian Columbia din New York, citat in cartea Cum sa oprim imbatanirea de Jean Carper.

Nu riscati sa deveniti victime ale pseudosenilitatii !

De obicei, o deficienta de vitamina B12 imita "senilitatea", dementa sau boala Alzheimer. Alarmant este faptul ca o deficienta fie si moderata de vitamina B12, prea subtila pentru a fi depistata in analizele de sange sau pentru a cauza o anemie, poate determina tulburari neurologice, inclusiv dementa. Un studiu important a aratat ca 28% dintre pacientii cu tulburari neurologice, fara semne de anemie care sa poata fi atribuite deficientei de vitamina B12, sufereau totusi de dementa, piedere de echilibru, inclusiv pierderea memoriei, cauzate de lipsa de vitamina B12. Nu se poate conta pe o analiza de sange pentru a detecta o deficienta de vitamina B12. Un alt studiu recent a descoperit ca celor mai multe persoane cu niveluri normale de vitamina B12 in sange le lipsea totusi cantitatea necesara indeplinirii adecvate a functiilor metabolice.

O deficienta de vitamina B12 seamana putin cu un cancer in evolutie. Poate sa inceapa la varsta mijlocie, dar sa nu devina periculoasa decat dupa 10, 20 sau 30 de ani, atunci cand ajungi la 60 sau 70 de ani, spune dr.John Lindenbaum. Iar dr.Robert Russel atentioneaza: suspectati intotdeauna o deficienta de vitamina B12 daca o persoana in varsta are probleme neuropsihice inexplicabile.

De unde si cat luam ?

* Din hrana, dar numai alimentele de origine animala, cum ar fi carnea, pestele, carnea de pasare, ouale si produsele lactate au vitamina B12. Asta inseamna ca vegetarienii si cei care incearca sa evite pericolul reprezentat de carne sunt mai expusi unei deficiente de vitamina B12.

* Din suplimente de vitamina B12, ca o asigurare in plus, mai ales dupa varsta de 50 de ani. Motivul pentru care pastilele functioneaza mai bine, iar alimentele nu : formele cristalizate de B12 din suplimente sunt absorbite chiar daca acidul din stomac are un nivel redus din cauza gastritei atrofice.

* Cat ? Studiile arata ca "o doza mai potrivita pentru protejarea persoanelor in varsta este de 500 pana la 1.000 de micrograme de B12 pe zi", spune dr.Lindenbaum. De atat e nevoie pentru a birui o malabsorbtie severa sau o gastrita atrofica avansata. Cand ar trebui sa incepeti sa luati aceasta doza? Probabil dupa varsta de 50 sau 60 de ani. Este putin probabil ca astfel de deficiente sa apara pana atunci, mai spune dr.Lindenbaum.

* Cat inseamna prea mult ? "Vitamina B12 nu este toxica", afirma dr.Russel. "E inofensiva, asa ca nu e nici un pericol sa luati doze mai mari, nu exista nici un sindrom al supradozei", e de acord dr.Lindenbaum. Dozele unice de 100.000 de micrograme si cele pe termen lung de 1.000 de micrograme zilnic, luate timp de cinci ani, nu au provocat reactii toxice. Totusi, au fost semnalate anumite reactii alergice la nivelul pielii.

O viata sexuala sanatoasa inseamna o viata mai lunga

O viata sexuala multumitoare contribuie la calitatea generala a longevitatii - fizic si emotional, sustin cu convingere Dr.Gary Small si Gigi Vorgan, autorii cartii The Longevity Bible, tradusa in romaneste sub titlul Secretele longevitatii.

 Cercetatori din intreaga lume au descoperit o legatura pozitiva intre activitatea sexuala si speranta de viata. Un studiu recent a constatat nivelul de activitate sexuala a aproape 1.000 de barbati dintr-un oras american, iar apoi le-a urmarit evolutia sanatatii pe parcursul urmatorilor 10 ani. Speranta de viata a barbatilor activi sexual - care aveau orgasm de doua sau mai multe ori pe saptamana - era cu 50% mai ridicata decat a barbatilor cu orgasm mai rar decat o data pe luna.

Unul dintre beneficiile mentinerii unei vieti sexuale active poate fi asocierea ei cu incidenta mai scazuta a atacurilor de cord, despre care cercetatorii speculeaza ca este legata de eliberarea hormonului DHEA in timpul orgasmului (DHEA=dehidroepiandrosteron, un hormon produs de glandele suprarenale). Testosteronul, hormonul care stimuleazaa dorinta sexuala atat la barbati, cat si la femei, ajuta si la reducerea riscului de atac de cord. De asemenea, activitatea sexuala contribuie la mentinerea formei fizice, arzand caloriile si grasimile.

Activitatea sexuala poate ajuta functia imunitara, capacitatea corpului de a respinge infectiile. Un studiu efectuat in randul elevilor de liceu a stabilit niveluri de imunoglobulina A cu 30% mai ridicate la cei care fac sex o data sau de doua ori pe saptamana, in comparatie cu liceenii abstinenti (bineinteles, asta nu se aplica fiicelor noastre adolescente, care nu au timp pentru astfel de preocupari din cauza studiului intens si a celorlalte activitati sportive sau artistice extrascolare, pana se vor casatori cu barbatii perfecti care se vor ridica la nivelul asteptarilor noastre !).

Cercetarile arata ca, pe langa imbunatatirea sanatatii fizice si potentiala prelungire a vietii cu cativa ani, activitatea sexuala sanatoasa adauga si calitate acestei perioade. Satisfactia sexuala reduce tensiunea si ne ajuta sa dormim mai bine, poate prin eliberarea de endorfine si alti hormoni. Studiile au aratat ca ea reduce durerile cronice de spate, anxietatea si durerile de cap. Experientele sexuale pozitive maresc adesea respectul de sine, iar multe religii si culturi considera exprimarea sexuala drept o metoda de iluminare spirituala.

Desi intimitatea sexuala este benefica pentru sanatate, pentru starea emotionala si in prognozarea longevitatii, in cazul multor oameni pastrarea pasiunii de-a lungul mai multor ani este o provocare. Nevoile familiei, stresul de la serviciu si o multime de alte probleme ii pot extenua fizic si emotional pe unii oameni la sfarsitul zilei, incat sexul ar putea fi ultimul lucru la care se gandesc. Exista, insa, formule foarte simple , care pot ajuta cuplurile sa comunice mai bine, sa-si sporeasca intimitatea si, in cele din urma, sa aiba o viata sexuala satisfacatoare.

Mai intai, iubiti-va asa cum sunteti 

Este foarte usor sa invinuiesti un partener pentru lipsa lui/ei de interes sexual. Pentru ca el/ea nu se mai imbraca sau nu se mai comporta sexy, nu mai initiaza contactul intim sau poate fiindca nu mai aduce vorba despre sex, dorinta noastra a disparut.

Inainte de a-l acuza pe partener/a, incearca sa te concentrezi pe propria persoana. Eliberarea sentimentelor negative, ca,  de exemplu, furia, teama, vina, ne ofera o atitudine mai optimista si ne ajuta la imbunatatirea respectului sexual de sine. Pe masura ce inaintam in varsta, corpurile noastre se schimba, dar scaderea obligatorie si automata a dorintei sexuale si a calitatii ei este un mit, neconfirmat de realitate. De fapt, pe masura ce castigam mai multa experienta si intelepciune, actul sexual poate deveni mai placut ca oricand.

Vorbiti despre sex

 Poate fi dificil sa discuti cu partenerul despre dorinta si fanteziile tale sexuale, mai ales atunci cand nu esti obisnuit/a sa o faci. Insa beneficiile pot fi atat de mari, incat un mic disconfort merita cu prisosinta efortul. Partenerii ar putea incepe prin a vorbi despre experientele sexuale pe care le-au trait impreuna si care au fost foarte placute, dialog care ar putea continua cu impartasirea unor fantezii sexuale, ce ar putea conduce la o intimitate mai profunda.

Aratati ca ati ascultat

Daca raspunzi pozitiv la dorintele sexuale ale partenerului, aceasta se va reflecta intr-o intimitate mai intensa. Daca i-ai vorbit partenerului/ei despre ceva care te excita, iar el/ea a raspuns facand acel lucru, inseamna ca te-a ascultat, ca-i pasa si ca vrea sa-ti faca pe plac. Este o descriere a iubirii la fel de buna ca oricare alta. Fie ca e vorba de aprinderea catorva lumanari, de cumpararea unei lenjerii sexy sau de masarea spatelui partenerului, luarea initiativei este un alt mod de a-i arata partenerului/ei ca esti interesat si ca vrei sa-i faci pe plac. 

Omagiu Regelui Poeziei Romanesti

15 Ianuarie  este Ziua Nationala a Poeziei Romanesti.  Ziua Poetului Nostru Nepereche.  Nu cred sa existe - sau nu stiu eu -, in literatura romana, un Omagiu mai profund, mai inspirat si mai sugestiv  adus nepieritorului Eminescu, ca acest poem scris de un alt boier al literelor romanesti, Marin Sorescu, intitulat simplu : Trebuiau sa poarte un nume !  Iata-l :

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa 
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
In care luna isi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Batran,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani si plugari,
Carora le placea sa spuna
Seara in jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrand la stana lor cainii,
Plecau sa se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

In timpul care le ramanea liber
Intre doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor induiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Barsei si ai Tarii Vrancei
Si ai altor tari romanesti.

Au mai existat si niste codri adanci
Si un tanar care vorbea cu ei,
Intrebandu-i ce se tot leagana fara vant?

Acest tanar cu ochi mari,
Cat istoria noastra,
Trecea batut de ganduri
Din cartea cirilica in cartea vietii,
Tot numarand plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care ii ieseau mereu fara sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi indragostiti
Care stiau sa le troieneasca toata floarea 
Intr-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea 
Trebuiau sa poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus 

Eminescu.

De ce poate fi imbatranirea, astazi, mai usoara

Nimic in viata nu este doar alb sau negru, doar pozitiv sau negativ, asa incat, dupa greutatile pe care timpurile noastre le aduc cu sine la o varsta mai inaintata, la batranete, este corect sa vedem si ce usurari pot oferi acestea.

Medicina moderna ne propune intr-o masura din ce in ce mai mare solutii pentru imbatranirea fizica. Multe boli considerate pana mai ieri intratabile pot fi astazi cel putin stopate si ameliorate, chiar unele boli de batranete. Medicamente si tehnici operatorii noi permit influentarea unor organe si functii ale corpului, ceea ce inainte era imposibil, iar evolutia in acest domeniu inca nu poate fi prevazuta. Procedeele de diagnosticare perfectionate permit identificarea si prevenirea din timp a bolilor in stadii incipiente, iar profilaxia are un rol crescut inca din copilarie.

Durata medie de viata a crescut constant in ultimele decenii, ajungand in jurul a 70 de ani, in timp ce la inceputul secolului trecut abia trecea de 40. Cat de mult se vor extinde aceste limite nu stim, dar ele par sa continue sa creasca in sus.

Batranetea si-a mai pierdut astfel ceva din aura ei terifianta si, beneficiind de ajutorul medicinei, suntem indreptatiti sa ne asteptam si chiar sa imbatranim mai tarziu si mai incet, constata autorii cartii  Arta de a te pregati pentru varsta a treia, despre care am mai vorbit in articolele anterioare. Inainte, o femeie de 40 de ani era o matroana - termen ce definea o doamna de regula casatorita, respectabila si nu rareori mai plinuta - , ceea ce isi gasea expresia si in imbracamintea ei , in stilul ei de viata. Instalarea menopauzei insemna pentru multe femei renuntarea la erotism si sexualitate. Atitudinile si aprecierile colective faceau ca femeia sa se simta mai devreme batrana decat propria-i simtire i-o spunea, pentru ca, in caz contrar, decadea din sablonul asteptarilor comunitare. Suntem cu totii supusi unor asemenea reprezentari si opinii colective, iar daca, potrivit acestora, pentru o femeie de varsta medie nu se mai cadea sa se imbrace tinereste si sa doreasca sa fie tanara, cu greu ar fi reusit sa se sustraga individual acestor mentalitati. Astazi se intampla exact contrariul : mamele si fiicele lor adulte sunt concurente si, deseori, cu greu se pot distinge dupa infatisare si imbracaminte ca mama si fiica.

Barbatul se apropia, inainte, de batranete cu sentimente diferite: pentru unii ea insemna ravnita pensionare, pentru altii temuta pensionare. Ravnita, pentru ca exista perspectiva unei batraneti comode, cu hobby-uri, fara a mai fi sub presiunea sarcinilor de serviciu si a raspunderilor, fiind "lasat in pace". Temuta, pentru ca stabilirea varstei de pensionare la o limita rigida, independent de vitalitatea personala, de capacitatea si placerea creatiei, a activitatii in general, trezea in respectiva persoana sentimentul inutilitatii, al resemnarii si al "tragerii pe linie moarta".

Astazi, nu mai trebuie sa cunoastem atat de devreme sentimentul inutilitatii. Exista alte cai, chiar mai multe, de a fi util ca om in varsta. Posibilitati care n-au fost nici pe departe epuizate si care asteapta doar sa fie fructificate, de pilda in zona ajutorarii interumane, in activitatea de consultanta si asistenta, in perimetrul vast si divers al creatiei, artistice sau stiintifice ori pur si simplu al plamadirii de frumos cotidian.

O alta usurare a batranetii de astazi rezida in faptul ca forma de viata accentuat dinamica si expansiva a tineretului degreveaza, in general, mai devreme familia. O data cu forma mai lejera a structurii familiale, a legaturilor de sange, asteptarile fata de familie sunt mai reduse, si astfel se ajunge si la o degrevare mai timpurie a parintilor de responsabilitati si griji, asa incat sunt mai devreme liberi sa se ocupe si de ei insisi. Indiferent cum am aprecia ceasta situatie, ea reprezinta o interdependenta familiala mai laxa. "Vesnicii fii si fiice", puisorii din cuib, pe care mamele si tatii nu vor sa-i lase liberi pentru a-si vedea de propria viata sau care nu pot ei insisi sa se desprinda, sunt din ce in ce mai rari.

Se mai poate spune prin prizma ideilor de mai sus ca si tehnica actuala este un factor care contribuie astazi la usurarea imbatranirii. "Motorizarea" generala le permite si mai varstnicilor, batranilor, sa participa mai facil si comod la viata. Calatoriile au devenit atat de comode, incat oricine se poate incumeta sa se angajeze in deplasari mai lungi, care inainte ar fi fost o oboseala de neimaginat. Bransa turismului a "descoperit" si ea grupul tinta al calatorilor varstnici, oferind tipului nou aparut de "batrani ramasi tineri", cu posibilitati financiare, variante de expansiune si de placere. Aceste posibilitati nu trebuie subapreciate; ele contribuie mult la o intampinare pozitiva a batranetii. Unii oameni in varsta au o pofta de distractie pe care abia acum si-o pot satisface. Nu este o raritate ca septuagenari sau octogenari sa porneasca acum in prima lor calatorie prin lume.

Tripleta antioxidanta completa impotriva imbatranirii

Cu siguranta ca luand vitaminele E si C - despre care am vorbit in articolele anterioare - va puteti feri de o imbatranire inutila. Dar inca nu ati incetinit la maxim imbatranirea, daca nu luati si beta caroten - din fructe si legume si/sau pastile. Beta carotenul, pigmentul portocaliu identificat mai intai in morcov cu un secol si jumatate in urma, are puteri antioxidante suplimentare, care intra in scena acolo unde alte vitamine si antioxidanti parasesc terenul.

Cum actioneaza beta carotenul impotriva imbatranirii ?

* Blocheaza cancerul. Un studiu de referinta intreprins la Universitatea Johns Hopkins-SUA a relevat ca persoanele cu un nivel scazut de beta caroten in sange erau de patru ori mai predispuse sa contracteze un tip mortal  de cancer la plamani din cauza fumatului. Mai mult de o suta de studii efectuate arata ca probabilitatea ca persoanele cu un nivel ridicat de beta caroten in regimul alimentar si in sange sa se imbolnaveasca de diferite forme de cancer este redusa la jumatate, si e vorba mai ales de cancerul la plamani, dar si al cavitatii bucale, gatului, esofagului, laringelui, stomacului, sanului si vezicii urinare. O explicatie a cercetatorilor: beta carotenul blocheaza proliferarea celulelor canceroase.

Observatie : nu va puteti astepta ca beta carotenul sa va salveze rapid, mai ales dupa o lunga perioada de fumat. E nevoie de cel putin 12 ani de doze mari de beta caroten pentru a impiedica instalarea cancerului la plamani, spun autoritatile in materie.

* Previne atacurile de cord. Dovezile sunt convingatoare in ceea ce priveste actiunea beta carotenului de prevenire a bolilor cardio-vasculare, probabil prin impiedicarea obturarii arterelor. Iata cea mai importanta descoperire: un studiu facut la Harvard arata ca medicii barbati care au luat suplimente de betacaroten de 50 mg la doua zile, timp de 6 ani, au redus cu jumatate numarul de infarcte fatale, accidente vasculare si incidente legate de bolile de inima in general, fata de cei care au luat o pastila placebo.

* Previne accidentele vasculare. Se pare ca beta carotenul previne una din cele mai de temut consecinte ale imbatranirii - accidentul vascular. Potrivit unui studiu initiat la Harvard asupra a 90.000 de femei, cele care au mancat saptamanal cel putin cinci morcovi bogati in beta caroten au fost cu 68% mai putin predispuse la un accident vascular, decat femeile care au mancat morcovi o data pe luna sau mai putin. De asemenea, a manca mult spanac, bogat in beta caroten, poate reduce cu 40% riscul de accident vascular.

* Stimuleaza  functionarea  imunitatii. Potrivit unor teste facute la Universitatea din Arizona-SUA, suplimentele de betacaroten pot imbunatati intr-o mare masura alcatuirea celulelor sistemului imunitar. Intr-un studiu cuprinzand 60 de barbati si femei cu o varsta medie de 56 de ani s-a constatat ca aceia care au luat intre 30 si 60 mg de betacaroten in fiecare zi, timp de doua luni, au avut activate mai multe celule ucigase naturale, celule ajutatoare de tip T si limfocite. Aceste celule imunitare protejeaza organismul de cancer si de infectii virale sau bacteriene, spune directorul studiului, dr.Ronald R.Watson.

Dar hrana ?  Puteti gasi o multime de beta caroten in fructe si legume , desi cel din suplimente este mai bine absorbit, asa cum demonstreaza testele Departamentului de Agricultura al SUA. Organismul poate absorbi destul de mult beta caroten si din legume, cum ar fi morcovii, cruzi sau fierti putin, cartofii dulci, spanacul, dovleacul fiert, sfecla, ardeiul gras rosu, salata verde, broccoli sau din fructe, precum caise proaspete sau uscate, grapfruit, mango, pepene.

Sunt necesare suplimentele? Daca vreti o asigurare in plus impotriva imbatranirii, multi cercetatori sunt in favoarea unui supliment zilnic de 10 pana la 15 mg de beta caroten. Luati-l in timpul meselor, deoarece anumite grasimi din alimente sunt necesare pentru absorbtia lui. Fara putina grasime, pastilele de betacaroten sunt irosite. De asemenea, un studiu facut la Spitalul General Massachusetts din Boston-SUA a descoperit ca, fragmentand cantitatea zilnica de betacaroten in trei doze luate in timpul meselor, a crescut concentratia de vitamina din sange de trei ori fata de cazul in care se administreaza o singura doza zilnica. Asigurati-va ca pe eticheta suplimentului scrie beta caroten, si nu doar vitamina A, care peste anumite limite poate fi toxica.

Cat inseamna prea mult ?  Beta carotenul este considerat una dintre cele mai netoxice vitamine. Anumite studii efectuate in Italia, de exemplu, arata ca utilizarea zilnica a 90 mg de beta caroten nu determina aparitia nici unor semne importante de toxicitate. Cu toate acestea, dozele mari pot determina ingalbenirea pielii, fenomen ce dispare la diminuarea cantitatii de beta caroten administrate. 

Atentionare : Nu confundati beta carotenul cu simpla vitamina A de tipul retinol, care provine din alimente de natura animala, cum ar fi ficatul, si care poate atinge niveluri toxice in propriul vostru ficat. Multe preparate de multivitamine contin cantitati mari de vitamina A de tipul retinol. Adultii nu trebuie sa ia mai mult de 5.000 pana la 10.000 UI pe zi, cu exceptia situatiei in care acest lucru este indicat de medic (1 mg = circa 1700 UI).

 

Tripla lovitura antioxidanta

Asadar, puteti obtine efecte contra imbatranirii din partea oricareia dintre cele trei substante antioxidante : vitamina E, vitamina C si  beta carotenul. Fiecare detine o mare forta antioxidanta pentru a lupta impotriva deteriorarii organismului provocata de radicalii liberi. Insa toate impreuna sunt si mai impresionante. Motivul probabil : efectul antioxidant cumulat al celor trei este mult mai mare decat cel al unuia singur in ceea ce priveste intarzierea obturarii si deteriorarii constante a arterelor (ateroscleroza), prevenind astfel atacurile de cord si accidentele vasculare. Lucrurile par sa stea la fel si in cazul provocarii regresului si a disparitiei cancerului. 

Concluzia : toate cele trei substante ale revolutiei antioxidante - beta carotenul, vitamina E si vitamina C - lupta mai bine impreuna impotriva imbatranirii decat una singura sau doua dintre ele.

Sursa : Cum sa oprim imbatranirea, de Jean Carper

E bine de stiut : oamenii sociabili traiesc mai mult

 

Dr.Thomas Glass si asociatii sai de la Universitatea Harvard au studiat aproape 3.000 de americani in varsta pentru a determina cat timp petrec acestia cu activitati sociale, precum diverse jocuri, participari la manifestari sportive, iesiri la restaurant, etc. Studiul efectuat pe o perioada de 10 ani a relevat ca sansa de a trai mai mult era cu 20% mai mare in cazul persoanelor care socializau, in comparatie cu cei care socializau foarte putin sau deloc.

Cultivarea relatiilor interpersonale reduce anxietatea si scade cantitatea de hormoni de stres eliberati de organism. Acest lucru e important, deoarece se stie ca hormonii de stres contribuie la bolile de inima, diabet, Alzheimer si multe alte afectiuni legate de varsta, ne atentioneaza Dr.Gary Small, specialist in medicina preventiva si antiimbatanire, in cartea sa Secretele longevitatii.

 Cand suntem apropiati de un grup de persoane, ne simtim parte din ceva si asta ne da un sentiment de apartenenta. Ne simtim mai optimisti si ne respectam mai mult. Dar avem si beneficii practice - prietenii, membrii aceleiasi familii, colegii de munca si vecinii se sprijina unii pe altii, gata sa se ajute la nevoie. Fie ca e vorba de imprumutarea unei lingurite de cafea sau de un drum la mecanicul auto, e placut sa stii ca te poti baza pe cineva.

In general, intalnim si ajungem sa cunoastem oameni printr-un numitor comun - suntem parinti la aceeasi scoala, vecini in acelasi cartier sau colegi de serviciu la aceeasi companie -, asadar suntem predispusi sa avem unul sau mai multe lucruri in comun. Cata influenta are asupra noastra o persoana sau un grup de persoane, aceasta depinde de experientele noastre anterioare alaturi de ele, ca si de istoricul relatiilor noastre cu ceilalti. Sociologii descriu un "cerc interior" - format din oamenii pe care ii consideram cei mai apropiati, de obicei sotii, copiii, fratii sau alte rude apropiate ori prieteni. Pentru majoritatea dintre noi, marimea acestui cerc interior influent tinde sa ramana stabil de-a lungul anilor, chiar daca oamenii din cerc se mai schimba. 

Orice relatie reala si multumitoare are nevoie de timp pentru a se consolida, iar pentru majoritatea dintre noi timpul e limitat. Trebuie sa facem alegeri intelepte in ceea ce priveste oamenii cu care ne petrecem pretiosul timp liber si nu putem decat spera ca-i vom alege pe cei cu care sa putem avea relatii benefice de ambele parti.

Empatia - calitatea sociala de baza

Capacitatea de a vedea lucrurile din perspectiva altor persoane si de a le intelege sentimentele este cunoscuta in mod obisnuit sub numele de empatie. Abilitatea de a transmite aceasta intelegere celeilalte persoane este lipiciul emotional care ne face sa fim uniti din punct de vedere social. Cu ajutorul empatiei, ne simtim mai putin singuri in lume si putem construi relatii de apropiere, prietenie si iubire.

Participand in grupuri empatice - care au o cauza comuna, un tel sau un scop comun, indiferent de natura -, devenim parte a unei structuri sociale.

Structurile sociale pot intari sentimentul de apartenenta, scop si valoare proprie, toate acestea promovand o atitudine pozitiva. Ne pot ajuta sa trecem prin perioade dificile si stresante, ca, de exemplu, un divort, pierderea locului de munca sau moartea unei persoane dragi, ca si prin evenimentele stresante dar fericite, ca o nunta sau nasterea unui copil. Pentru a simti acest ajutor, nu este neaparata nevoie sa cerem sprijinul familiei si prietenilor. Simplul fapt de a sti ca ne sunt aproape ne da un sentiment de incredere atunci cand trecem prin perioade stresante sau alte probleme.

Unii oameni sunt empatici innascuti. Trec imediat peste nevoile lor pentru a se dedica emotional unui prieten sau unui membru al familiei. Totusi, nu suntem toti inzestrati cu acest dar. Multi dintre noi trebuie sa facem mai multe eforturi, mai ales atunci cand suntem distrasi de complicatiile aparent nesfarsite ale propriilor noastre vieti.

Majoritatea dintre noi cunoastem unul sau mai multi oameni care nu par sa aiba deloc capacitati empatice, iar daca nu ar fi vorba de serviciu, familie sau obligatii sociale, am putea alege sa-i evitam. Un asemenea tip de persoana nu asculta, nu retine nici ceea ce ii spunem, nici ceea ce ne-a spus el sau ea. Par sa nu fie miscati de suferinta altor oameni si nu snt capabili sau nu vor sa le impartaseasca bucuria. E greu sa te simti apropiat de cei carora le lipseste empatia, iar acestia sunt etichetati adesea drept plictisitori sau narcisisti. Din fericire, cei mai multi oameni, chiar si cei cu probleme de empatie, isi pot imbunatati capacitatile cu putin efort si cateva tehnici simple.

Multi oameni sunt de acord ca una dintre cele mai eficiente tehnici de a deveni empatic este experimentarea propriei dureri, pierderi sau bucurii. Oricine a pierdut un frate, sot sau parinte stie foarte bine cat de dificil este pentru altcineva sa treaca prin aceeasi experienta. Pe de alta parte, bucuria de a tine in brate primul copil sau nepot, ori de a-ti vedea fata cea mai mare casatorindu-se e un sentiment minunat pe care sa-l impartasesti cu un prieten ce are o asemenea experienta pentru prima oara. 

Capacitatea de empatie ne e adesea pusa la incercare atunci cand parintii nostri imbatranesc si primim responsabilitatea neobisnuita de a avea grija de ei. Desi poate fi confuz din punct de vedere emotional sa avem grija de oamenii care au avut mereu grija de noi, multi adulti fac ceea ce trebuie si-si ingrijesc parintii cu atentie, daca este nevoie,

In scoala ni se predau o varietate de subiecte, de la scris si citit la educatie fizica si muzica. Insa nu exista, deocamdata, o programa standard despre cum sa comunicam empatic si eficient cu oamenii importanti din viata noastra. Cu toate acestea, empatia devine tot mai larg acceptata drept o  capacitate care poate fi invatata pentru a ne imbunatati conexiunile sociale. Ea ne intareste sentimentul de apropiere si ne intensifica implinirea in toate relatiile noastre. Asemenea limbajului, incepem sa invatam despre empatie inca din frageda copilarie. Si tot asemenea limbajului, putem continua sa ne perfectionam aceste abilitati de-a lungul intregii vieti.

In concluzie:

* Fie ca sunteti singuri sau intr-un cuplu, ramaneti prezenti si implicati in relatiile sociale. Incercati sa va petreceti timpul alaturi de oameni care traiesc sanatos, pentru ca obiceiurile bune sunt contagioase.

* Faceti curatenie in relatii, renuntand la prietenii si cunoscutii nesatisfacatori sau daunatori.

* Dezvoltati-va abilitatile empatice. Ascultati-i pe ceilalti, incercati sa va identificati cu sentimentele lor si aratati-le ca-i intelegeti.

De ce este mai greu astazi sa imbatranesti ?

In vremurile cu o viata mai putin trepidanta ca astazi era, din multe puncte de vedere, mai usor sa imbatranesti. Se primea in mod firesc acel respect datorat faptului ca mai varstnicii erau realmente superiori tineretului printr-o mai mare experienta, prin mai multe cunostinte si posibilitati. In aceasta consta privilegiul lor incontestabil. Mai aveau inca unele functii si sarcini in cadrul familiei mari sau a "clanului". O data cu dizolvarea marii familii si cu explozia economica situatia s-a schimbat, iar batranii sunt deseori inutili, ba chiar incomozi.

Unii si-au imaginat amurgul vietii lor ca pe un fel de idila durabila, asa cum a fost deseori zugravita de romantismul burghez. Altii au sperat sa mai ramana in prim-plan ca o autoritate onorabila, de ultima instanta si sa fie consultati in toate deciziile importante, in toate cazurile in care tinerii sunt nevoiti sa recurga la experiente anterioare pe care numai batranii le-au cunoscut. Iar altii au ramas ferm convinsi ca fara ei "nu se poate" merge mai departe si, de aceea, nu au inteles sa se retraga la timp, pentru a nu fi siliti sa admita fata de ei insisi, ca si fata de cei din jur, propria imbatranire. Dar majoritatea si-a imaginat batranetea ca o etapa de demnitate, de intelepciune, recunoastere si recunostinta, asteptandu-se la toate acestea pentru simplul fapt ca au imbatranit.

Aceasta idealizare nu mai este azi o realitate - daca a fost vreodata. Imaginea idilica a bunicului care fumeaza pipa si zambeste blajin si a bunicii care fie tricoteaza, fie citeste din Biblie, si unul si celalalt inconjurati de nepoti  care-i privesc cu veneratie, a disparut complet. Bilantul este pentru multi sumbru: boli, suferinte, deziluzii; amaraciune, singuratate, sentimentul inutilitatii; diferende cu familia sau cu generatia urmatoare; trasul pe linie moarta. Se ajunge aici, de multe ori, si pentru ca noi nu ne pregatim corespunzator pentru imbatranire,  ne atentioneaza  psihologii germani Fritz Riemann si Wolfgang Kleespies in cartea lor Arta de a te pregati pentru varsta a treia. Dimpotriva, multi ne apropiem de aceasta etapa cu pretentii care, neimplinindu-se, duc adesea la furie ascunsa, inraire si ura impotriva celor tineri, atunci cand nu se infaptuieste ceea ce batranii isi imaginau ca sunt indreptatiti sa astepte. Asemenea asteptari fata de ceea ce ni se "cuvine" la batranete contribuie in mare masura la acea atitudine in care nu ne preocupam de pregatirea pentru realitatea batranetii asa cum arata ea azi pentru multi.  Prea des se ignora cu incapatanare  faptul ca tinerii isi au propriile lor griji, probleme si dorinte fata de viata si nu mai vor sa includa pe cineva sau macar sa-i ceara sfatul, care de altfel ar fi dat cu placere, dar intr-o lume din ce in ce mai complicata , de multe ori un asemenea sfat nici nu-l mai putem da !  

Astazi este mai greu sa imbatranesti  si pentru faptul ca tineretului, tineretii, i se acorda o valoare aproape absoluta. Reclamele prezinta numai oameni tineri, "oameni frumosi". Un cult al tineretii face ca toate celelalte sa treaca intr-un  plan secund . Tot ce este matur si mai in varsta trebuie aproape sa se rusineze. Batranii ajung astfel sa perceapa si mai intens senzatia de a fi pierdut ceva irecuperabil. In asemenea cazuri ei vor fi si  mai puternic ademeniti sa-si  intoarca privirile spre trecut si spre ceea ce au pierdut, comparandu-l cu prezentul, sau sa se straduiasca sa ramana ori sa para cat mai mult timp tineri.  In asemenea imprejurari se vede numai ceea ce nu mai ai si nu mai poti, si prea putin ceea ce mai ai si se afla in fata ta si cu care mai poti incepe sa faci ceva.

Nu trebuie decat sa invatam cum sa procedam. Orice varstnic se afla in fata deciziei  fie de a voi sa retina ceea ce simte ca-i scapa,  fie de a se lasa atras intr-un nou sentiment al vietii si de a se orienta spre noi posibilitati si schimbari.

La batranete este cat se poate de clar: sub aspect pur somatic, este ceva doar negativ, o stare deficienta. Cedarea fortelor fizice si deseori si a celor psihice si spirituale, fenomenele de uzura, fenomenele de consumare, sclerozarile si altele asemenea sunt fantomele pe care medicina si stiintele naturii ni le pun in fata. Desigur, toate acestea exista, dar mai exista si altceva, exista - si nu atat de rar - mari performante chiar in aceasta etapa a vietii, o uluitoare depasire a bolilor, placerea de a trai pana la o varsta inaintata.

In zilele noastre, varstnicul mai are fata de tineri doar doua avantaje: o experienta generala de viata si, poate, o anume maturitate, traductibila prin ceea ce a aflat traind  despre evolutiile biologice si sufletesti, despre crizele omului, despre stadiile maturizarii si despre schimbari, controverse si sarcini, pe scurt, despre tot ce constituie viata umana, dar despre care ia cunostinta abia pe parcursul vietii sale. In acest punct, varstnicul are, ca si inainte vreme, ceva de dat tinerilor. Cu atat mai penibil este cazul in care, in locul unei asemenea atitudini, varstnicul incearca sa concureze cu tineretul si nu poate imbatrani. In felul acesta , el pierde adesea stupid disponibilitatea tineretului de a manifesta un real respect fata de o performanta umana convingatoare - ca si sansa de a sti sa imbatranesti frumos si demn.

Avand in vedere supraevaluarea actuala a tineretii, omul care imbatraneste are o noua sarcina, suplimentara, pe care n-a mai avut-o niciodata pana acum: sarcina sa este sa creeze o noua "imagine"  a batranetii, adica de a trai o forma de batranete care sa convinga - dupa cum, foarte sugestiv, ne recomanda cei doi psihologi germani in cartea citata mai sus. Conditia preliminara este aceea de a nu cadea prada sugestiei generale de supraevaluare a tineretii, de a vedea doar ceea ce s-a pierdut, ci de a privi inainte, incluzand si sfarsitul - iar atunci sansa de a gasi valorile batranetii va fi cu atat mai mare. 

Ianuarie - un nou inceput, acelasi drum ...

Am citit in ultimele zile ale anului ce abia a trecut, indeosebi in zona blogosferei, o multime de sugestii, recomandari, idei de obiective pe care sa ni le propunem in noul an, cate la numar, principale/secundare, cum sa le scriem: pe o coala de hartie sau intr-o agenda special infiintata, cum sa le urmarim : zilnic/saptamanal, dimineata cand ne trezim sau seara inainte de culcare, etc, etc.

In clasele primare, mi-aduc aminte, cand adunam mai multe corecturi facute cu rosu pe paginile unui caiet de teme, schimbam caietul, adica incepeam un caiet nou, si de regula de lunea, o data cu hotararea (=obiectivul) de a fi mai atent, sa nu mai gresesc, sa am caietul "curat", etc.

Nu contest, o spun cu toata convingerea, importanta vitala a stabilirii unor obiective majore in viata, care sa ne jaloneze parcursul, sa nu traim alandala de azi pe maine si sa ne trezim,  intr-o zi, ca...viata ne-a cam trecut si n-am prea facut nimic ori n-am prea lasat nimic in urma. Nu contest nici faptul ca, pentru a ne stabili astfel de obiective majore, trebuie sa ne facem, din cand in cand, niste analize serioase, avand drept judecator suprem EUL nostru cel mai profund si mai cinstit, analize in care sa vedem de unde am plecat, spre ce tindem, ce disponibilitati avem, pe cine/ce trebuie sa chemam in ajutor s.a.m.d.

Imi exprim doar indoiala ca - daca tot trebuie sa avem niste obiective care sa ne calauzeasca pe  drum - ar fi necesar sa asteptam un ianuarie, un inceput de an, pentru a pune pe hartie niste vise - in ultima instanta - si pe care apoi sa nu mai stim/putem sa le urmarim, sa uitam sau sa obosim sa le mai contabilizam, spunandu-ne intr-un moment de repros autocritic ca, lasa !, au aparut niste variabile neprevazute, dar... de luni, de saptamana viitoare, de la ziua mea, o sa ma tin cu dintii de program. 

Daca imi stabilesc un obiectiv major, intr-adevar VITAL pentru parcursul meu personal in urmatorul interval de timp, pe baza unei decantari interioare, atunci o fac fie ca e luni sau joi, fie ca e 1 sau 13 a lunii, fie ca e ianuarie sau aprilie. Importanta este DECIZIA de a incepe, la fel ca si DISCIPLINA de a te tine cu dintii de hotararea luata. Capacitatea de decizie, ca si disciplina, sunt trasaturi de personalitate care trebuie mai intai constientizate, apoi educate, antrenate, perfectionate, pentru a deveni un mod de viata, permanent, cotidian, nu doar la inceput de an, de anotimp sau de sezon.

In ceea ce ma priveste, pentru mine personal, pentru familia si prietenii mei, imi doresc si le doresc sanatate deplina, sa ne putem atinge obiectivele ce le avem deja stabilite: pe hartie, in minte sau in suflet.