Varsta din mintea noastra (II) - Opt reguli pentru a imbatrani sanatos

Expertii in antiaging de la Clinica Mayo din  SUA recomanda insistent urmatoarele sfaturi pentru a imbatrani sanatos :

* Antrenati-va mintea. Renuntati la orice idee despre faptul ca celulele voastre nervoase mor pe masura ce imbatraniti. Cercetarile au aratat ca persoanele angajate in diverse activitati raman mult mai probabil stimulate atat mental, cat si fizic, si, ca urmare, se bucura de o buna calitate a vietii. Fiti deschisi catre noi oportunitati de a invata.

* Ramaneti activi din punct de vedere fizic. Daca sunteti niste sedentari de 60-70-80 de ani, va veti folosi de jumatatea din vigoarea fizica doar pentru a face un dus, dar puteti evita acest lucru facand exercitii fizice regulate. De fapt, exercitiile fizice reprezinta, probabil, cel mai important lucru pe care puteti sa il faceti pentru a imbatrani sanatos. Conditia fizica va va permite sa va adaptati mai bine la viata de zi cu zi, sa traiti mai mult si sa fiti mai puternici chiar in fata unor probleme de sanatate sau in lupta cu proastele obiceiuri. Nu este nevoie sa va inscrieti intr-un club sportiv local pentru a va mentine conditia fizica. Cautati oportunitati zilnice pentru a putea fi activi din punct de vedere fizic: mersul pe jos, inotul, ciclismul va vor ajuta sa va mentineti in forma. 

* Mancati sanatos. Incluzand din belsug fructele, legumele, cerealele integrale in dieta voastra zilnica nu este numai bine pentru voi, dar acest lucru va va prelungi viata. Acelasi efect il va avea si limitarea grasimilor saturate, a colesterolului, zaharului si sodiului. O dieta pentru o imbatranire cu succes va include si apa din belsug.

* Eliminati obiceiurile daunatoare. Nu puteti elimina orice risc din viata voastra, dar puteti avea controlul asupra unor lucruri care va sunt daunatoare. Daca va doriti o viata lunga si sanatoasa, evitati in special excesul de alcool si nicotina in orice forma, inclusiv fumatul pasiv, mestecarea tutunului sau pipa. 

* Fiti atenti la atitudini. Sunteti ceea ce ganditi. De-a lungul vietii, este important sa va concentrati asupra lucrurilor importante si sa nu dati atentie celor care nu sunt cu adevarat insemnate. Dezvoltarea capacitatii de a traversa greutatile si simtul umorului sunt unelte care va pot ajuta sa invingeti dificultatile. Grijile inutile va consuma vitalitatea si energia. 

* Hraniti-va spiritul. Pastrati-va credinta! Indiferent care va este sursa de inspiratie, este important sa va definiti si sa practicati spiritualitatea.. Cercetarile arata ca persoanele care se bazeaza pe credinta in Divinitate si pe rugaciune au reusit cu mai multa usurinta sa treaca prin perioadele grele ale vietii, iar oamenii pe care ii veti cunoaste in comunitatea religioasa va vor sustine cu siguranta. 

* Pastrati legatura cu comunitatea. A face parte dintr-o retea sociala de prieteni si familie reprezinta unul dintre pilonii de baza ai longevitatii. Persoanele cu varsta de 75 de ani sau mai mult care traiesc singure au o rata a mortalitatii dubla sau mai mare fata de cei care au familie si prieteni. Puteti ramane conectat, de asemenea, si prin activitati de voluntariat sau prin alaturarea la un grup de suport. Mentineti relatii cu prieteni mai tineri. Prietenii tineri ofera entuziasmul, adultii in varsta ofera intelepciunea. 

* Planificati din timp. Orice ati face, veti imbatrani. Dar puteti influenta desfasurarea acestui proces. Ganditi-va la mijloacele financiare, la viitoarele aranjamente de locuit sau la cum i-ati putea ajuta pe cei dragi voua. Asigurati-va ca v-ati definit ceea ce este important pentru voi acum, si ceea ce va deveni mai critic pe masura ce imbatraniti. Nu trebuie neaparat sa fiti bogati pentru a fi fericiti, dar incercati sa aveti un buget pentru niste activitati si un stil de viata pe care le pretuiti. 

Bineinteles, este important sa fiti siguri ca aveti resurse financiare suficiente, dar trebuie, de asemenea, sa va ganditi si cum sa va petreceti timpul si cu cine, ce fel de viata doriti sa aveti si ce fel de persoana doriti sa fiti. Dupa cum stiti, nu veti trece brusc la o varsta inaintata; va fi, pur si simplu, o prelungire a ceea ce sunteti acum, a ceea ce se intampla pe parcurs si a oricaror schimbari pe care le faceti pentru a va imbaunatati viata. In orice caz, tineti minte ca anii batranetii pot fi cei mai bogati ani ai vietii voastre, daca doriti sa fie asa. Alegerea, in cea mai mare parte va apartine.

Succes !

   

Arta de a imbatrani (II) - Esti pregatit sa-ti traiesti varsta ?

Avand, in anumite limite, capacitatea de a prevedea, ne putem pregati pentru multe imprejurari, mai ales pentru evenimente pe care experienta ne-a invatat sa le asteptam. Inaintarea in varsta, imbatranirea inexorabila reprezinta o asemenea asteptare, de care trebuie sa tinem seama. Dar ce inseamna, de fapt, pregatirea pentru aceasta etapa de varsta, de neocolit in viata fiecaruia dintre noi. Cel mai mult ne preocupa aspectul material, sau ar trebui sa ne preocupe inca din perioada tineretii exuberante. Or, tocmai aici cresc in prezent nesiguranta si teama. Modificarile din "piramida varstelor" ne atrag atentia ca vechile sisteme de asigurari sociale nu ne mai pot sustine la batranete, iar masurile viabile luate din timp sunt mai nesigure ca oricand. In aceste timpuri cu vistierii goale, dar cu pretentii sporite de eforturi personale, chiar si propriile asigurari sociale fac cu greu fata, mai ales in cazul paturilor defavorizate social. 

Dincolo de aspectul pur material, ce vizeaza capacitatea de subzistenta, sunt si alte probleme de natura existentiala, asupra carora ar trebui sa meditam din timp. Cel mai tarziu pe la jumatatea vietii ar trebui sa ne intrebam: cum va arata viata mea cand copiii imi vor pleca de acasa si nu vor mai avea nevoie de mine sau atunci cand, prin pensionare, nu voi mai putea sa-mi fac meseria ? Niciodata nu este prea devreme sa incepem sa ne imaginam ce posibilitati am putea exploata pentru a ne umple viata si pentru a nu fi dependenti de altii, de existenta sau de afectiunea altora.

Nu este, fireste, deloc usor sa te desprinzi de copii, in care ai investit atata daruire, efort si grija plina de iubire - dar toate acestea tin de existenta noastra si noi nu avem dreptul sa-i legam de noi printr-o recunostinta indatorata. 

Cramponarea si desprinderea, legarea si libertatea sunt doua impulsuri polare in noi; amandoua pot deveni superevaluate si in acest caz ne vor frana in dezvoltarea fireasca. O legatura prea stransa ne incorseteaza, ne induce teama de pierdere care, in cele din urma, ne impinge tot mai mult spre cramponare; prea multa libertate si desprindere ne transforma intr-un hibrid si nu ne permite sa traim nimic in profunzime. Este important ca, in special in relatiile interumane, sa pastram o medie sanatoasa intre cele doua inclinatii. 

La o varsta mai inaintata, desprinderea este deosebit de importanta; abia atunci isi poate demonstra latura sa de daruire. Formula glumeata auzita deseori la persoanele mai in varsta care vor sa renunte la ceva - "Doar nu o sa iau asta cu mine in mormant" - denota tocmai aceasta arta. Atitudinea aceasta de desprindere ne permite sa vedem multe lucruri printr-o noua prizma: ce este, pana la urma, cu adevarat important, ce poate avea o valoare pentru noi, ce ne stimuleaza si ne maturizeaza. Asa ne gandim cand privim lucrurile sub specie aeternitatis (prin prizma eternitatii) si, recunoscand cat de putine lucruri sunt, in cele din urma, importante si necesare, esentiale in sensul ca ne conduc si ne ajuta sa ajungem la esenta noastra propriu-zisa, ne procuram una dintre marile usurari ale batranetii. Cat de multe lucruri din viata noastra cotidiana ne-au impovarat, cu cate a trebuit sa ne razboim, impotriva catora a trebuit sa luptam si cum a trebuit sa luam in serios ceea ce, prin prizma eternitatii, este deseori insignifiant, ba chiar ne face sa clatinam din cap, mirandu-ne ca am putut lua in serios asa ceva. Dar si aceasta putere de desprindere trebuie sa fie pregatita, invatata.

Daca a invata sa te desprinzi constituie un aspect important al inaintarii in varsta, trebuie sa-i mai adaugam unul, hai sa-i spunem formativ sau constructiv. Este vorba de acea forma de activitate creatoare care contribuie la modelarea imbatranirii cu propriile noastre forte. Este, de asemenea, ceva ce, in general, trebuie pregatit, pentru ca nu ne putem astepta ca dintr-odata sa ne creasca forte noi si sa ni se daruiasca abilitati pe care inainte nu le-am avut sau nu le-am dezvoltat niciodata. Unii oameni se afla in fericita situatie de a-si putea exercita profesia pana la o varsta inaintata - de pilda oameni de stiinta, artisti, politicieni, medici sau psihoterapeuti -, iar altii ajung la o maturitate a artei profesate care poate prezenta trasaturile desavarsirii - pictori, compozitori, scriitori.

Abstractie facand de cazurile exceptionale, in fiecare om exista talente si posibilitati - de cele mai multe ori nefolosite -, pe care acum le poate activa. Profesia practicata sau orientarea interesului spre anumite domenii ne-au limitat sub multe aspecte, dar la o varsta mai inaintata ne putem elibera in vederea altor lucruri la care am aspirat in taina, dar cu care nu ne-am indeletnicit pana acum. Important este sa cream ceva nu neaparat foarte valoros, ci mai degraba sa regasim drumul spre un fel de joc, care sa ne poata ferici foarte mult. ; tocmai prin lipsa oricarui scop, el poate deveni plin de sens pentru noi. Nu se pune problema de a crea opere de arta, ci numai de a ne putea aduna gandurile, de a exprima si modela ceva si de a descoperi, poate, astfel, lumea noastra interioara pe care am neglijat-o.

Numai asa ne vom pastra vitatlitatea si vom evita resemnarea batranetii. Caci nimic nu ne face sa imbatranim mai repede decat resemnarea, prin care ne rostim noi insine condamnarea de a fi batrani. O asemenea resemnare include in sine si pericolul de a ne opune la tot ce e nou, dezaprobandu-l. Considerand ca nu mai putem fi in situatia de a lua parte la noile evolutii si de a le accepta, suntem expusi la o varsta mai inaintata pericolului resentimentelor, in care rezida finalmente veninul.

In aceste situatii, de cele mai multe ori ajungem in conflict cu generatia tanara, ne costituim intr-un obstacol pentru ea, ne opunem ei si, implicit, ne opunem propriei noastre dezvoltari.Ni se pare ca totul era mai bine inainte, noul este privit ca un pericol sau ca ceva fara valoare, ca insolenta a tineretii sau tradare a traditiei. Reactia fireasca a tinerilor la un astfel de comportament ne amaraste si mai mult. Deseori se casca prapastii de netrecut intre generatii. 

Cu totul altceva este ca un mai varstnic sa spuna ceva de genul: "Mi-ar face placere sa mai traiesc asa ceva, sa cunosc eu insumi o astfel de evolutie, sa particip la ea...etc,etc", decat sa spuna "Sunt prea batran pentru astfel de lucruri..., nu-i de mine..., ce-o sa zica lumea...etc,etc" si sa dispretuiasca astfel, prin resemnare, deschiderea. 

Cel care renunta singur la sine, la acela si viata va renunta. Nota bene: optiunea ne apartine !

 

Trei strategii ca sa stopezi imbatranirea (I)

Imbatranim, asa cum se intampla cu orice fiinta vie. Face parte din planul cosmic. Imbatranirea este universala, asa cum e si moartea. Dar nu si ritmul in care imbatranim sau  durata vietii individuale a fiecaruia dintre noi, pe care le putem influenta, acum, mai mult decat au visat vreodata stramosii nostri.

Explozia cercetarii in domeniul imbatranirii si al bolilor legate de aceasta ne aduce brusc perspective uluitoare. Noile descoperiri sunt suficiente pentru a ne lasa fara grai pe masura ce se intra pe un teritoriu neexplorat pana acum, fiind martori tot mai apropiati ai misterelor capitale privind viata si moartea.

Deloc surprinzator, secretele imbatranirii se afla in biologia moleculara a celulelor individuale. Dintre mai multe teorii general admise privind imbatranirea, una dintre ele s-a impus ca fiind cea mai convingatoare si mai bine sustinuta de dovezi impresionante. A fost denumita teoria radicalilor liberi in imbatranire si consta in urmatoarele: imbatranirea apare atunci cand celulele sunt permanent deteriorate de atacurile continue ale unor particule chimice numite radicali liberi. Pur si simplu, deteriorarea celulara se acumuleaza de-a lungul anilor, pana cand totalitatea distrugerilor ajunge intr-un punct de unde nu mai exista intoarcere - bolile multiple de la sfarsitul vietii si, in cele din urma, moartea.

Intr-adevar, teoria radicalilor liberi este atat de cuprinzatoare, incat include practic orice boala care apare pe masura inaintarii in varsta. Prin urmare, asta face ca imbatranirea sa fie principala si singura boala de care ar trebui sa ne temem cei mai multi dintre noi.

In viziunea expertilor acestui fenomen, bolile degenerative, cum ar fi cancerul, bolile de inima, artrita, Alzheimer nu sunt entitati separate si deosebite intre ele. Sunt mai curand forme diferite de expresie, influentate de zestrea genetica si de mediu, ale procesului de imbatranire cauzat de radicalii liberi, proces care isi arata astfel efectele. Astfel, se estimeaza ca 80 pana la 90% dintre bolile degenerative implica activitatea radicalilor liberi. Perceperea lor separata este ca si cum am lua o aspirina pentru scaderea febrei  provocate de o infectie, in locul administrarii unui antibiotic care sa omoare bacteria. E lipsit de sens.

Dar ce sunt, de fapt, radicalii liberi? Din punct de vedere chimic, radicalii liberi sunt pur si simplu niste molecule carora le lipseste un electron si care incearca cu disperare sa smulga unul din orice alta molecula. Astfel devin niste teroristi moleculari, care invadeaza proteina, grasimile si ADN-ul genetic al celulelor, desfigurandu-le si oxidandu-le. In timp, stricaciunile provocate de radicalii liberi avanseaza, lasand organismul imbatranit si bolnav. Intr-un fel, s-a spus ca, pe masura ce inaintam in varsta, ne asemanam din punct de vedere chimic cu o bucata de carne care a fost lasata prea mult timp afara si la soare.

Acesti adevarati agenti ai imbatranirii isi au originea atat in interiorul propriului organism, cat si in afara lui. Pe scurt, suntem bombardati tot timpul, dinauntru si din afara, de acesti radicali liberi, care au rol de conservare a vietii, dar simultan o pot distruge cand scapa de sub control. N-m putea supravietui fara ei, dar, atunci cand ii apuca nebunia si isi desfasoara fortele in organism, ne imbatranesc inainte de vreme si ne ucid prea curand.

Din fericirte, corpul nostru nu cedeaza asa usor atacurilor acestor radicali liberi. El da nastere unui arsenal de aparare, compus din enzime si alte produse chimice numite antioxidanti. Daca radicalii liberi sunt raufacatorii care actioneaza impotriva corpului, antioxidantii reprezinta forta sa politieneasca. Ei sunt proiectati din punct de vedere chimic sa anihileze radicalii liberi distructivi; ei actioneaza impiedicand formarea acestora, nimicindu-i si reparand stricaciunile, ceea ce reprezinta un proces formidabil si omniprezent in organism.

In mod evident, de vreme ce antioxidantii pot bloca, intrerupe sau repara atacurile radicalilor liberi care conduc la imbatranire, ni s-ar parea firesc sa avem cat mai multi in celulele noastre. Ceea ce ne trebuie, de fapt, este un echilibru delicat - suficienti antioxidanti, care sa tina sub un control sever radicalii liberi, astfel incat acestia sa nu poata napadi corpul, devastandu-l. In mare masura, imbatranirea poate fi catalogata ca un dezechilibru, tradus printr-o deficienta globala de antioxidanti - pe fondul unui mediu, atat intern, cat si extern, bogat in radicali liberi.

Exista insa trei modalitati majore de a ne asigura arsenalul necesar de antioxidanti antiimbatranire :

* Prima modalitate evidenta de aparare este sa mancam multi antioxidanti, sa alimentam fluxul sangvin si, prin el, celulele cu neutralizatori ai radicalilor liberi. In categoria aceasta sunt inclusi cei trei anitioxidanti puternici - vitamina E, betacarotenul si  vitamina C - , precum si alti antioxidanti exotici din suplimentele alimentare, plante si alimente, precum usturoiul, broccoli, ceaiul si rosiile.

* In al doilea rand, putem si trebuie sa evitam alimentele usor  oxidabile - alterate chimic de oxigenul omniprezent, care determina generarea radicalilor liberi in interiorul celulelor, distrugandu-le. Principalele exemple sunt uleiul de porumb sau sofran, margarina si praful de oua, care se pun in multe produse alimentare.

* O a treia strategie este aceea de a ingera suplimente alimentare, plante medicinale, vitamine si alti constituenti alimentari, care stimuleaza indirect enzimele sa revitalizeze sistemele de detoxifiere a organismului care ucid radicalii liberi.

Hranindu-va celulele cu antioxidanti, le furnizati un puternic elixir al tineretii.


                                                      - va urma -

Sursa : Cum sa oprim imbatranirea, de Jean Carper,
             Editura Curtea Veche, 2008

Octavian Paler : Interviu cu Dumnezeu

- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci...zise Dumnezeu.
- Daca ai timp...i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.
- Timpul meu este eternitatea...Ce intrebari ai vrea sa-mi pui ?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni ?
Dumnezeu mi-a raspuns :

- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca ..., iar apoi tanjesc sa fie copii;
ca isi pierd sanatatea pentru a face bani..., iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.

- Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum  nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai ?
- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc...,
        si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece ;
Sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin ;
Sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar, pur si simplu, inca nu stiu sa-si exprime sentimentele ;
Sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit ;
Sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.

- Multumesc pentru timpul acordat..., am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zambind si a spus :

- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.

Exista elixirul tineretii ?

Oricat de inimaginabil ar parea, sta in puterea noastra sa ne mentinem sau sa ne recapatam multe dintre facultatile si starea de bine care, de obicei, dispar treptat, o data cu varsta. Pentru prima oara in istorie, oamenii de stiiinta se concentreaza tot mai mult nu doar asupra combaterii bolilor individuale, ci asupra intregului proces de imbatranire si asupra a ceea ce inseamna el in realiate - distrugerea, clipa de clipa, a celulelor slabite si neprotejate care, la scara mai mare, conduce la o degenerare regretabila si infricosatoare a trupului si a mintii.


Multi cercetatori remarcabili din ziua de azi vad in imbatranire nu o consecinta inevitabila a timpului, ci o boala in sine - boala multilaterala finala cauzata de atacuri de o viata ale mediului asupra celulelor, care conduce la o degenerare inceata a trupului si culmineaza cu multiple colapsuri ale functiilor acestuia, acestea fiind asanumitele boli cronice din limbajul nostru uzual. Dar la fel ca in toate procesele de imbolnavire, si imbatranirea poate fi incetinita si uneori recuperata. Exista din ce in ce mai multe dovezi care ne spun ca putem interveni la orice varsta in acest proces de deteriorare. Nu e niciodata prea devreme sau prea tarziu pentru a incerca intreruperea acestui proces.


Oamenii de stiinta pot proclama azi, in mod realist, faptul ca, dupa secole in care omenirea a cautat himericul elixir al tineretii, ei au reusit sa localizeze o parte din el in strafundurile alcatuirii genetice a celulelor. Multi cred ca in ADN rezida o prima cauza a imbatranirii si, in acelasi timp, o cale de a o incetini. Descoperirea s-ar putea dovedi un moment istoric in controlul destinului uman si al longevitatii.


De exemplu, vitaminele antioxidante, despre care auzim ca ar fi folositoare in prevenirea cancerului, a bolilor de inima, artritei si bolilor neurologice, actioneaza printr-un unic mecanism fundamental : inabusa raul produs de imbatranire in interiorul celulelor. Pe scurt, modul in care alimentele si plantele lupta impotriva cancerului si a altor boli cronice este de fapt lupta impotriva imbatranirii. Astfel, cea mai mare parte a cercetarilor pentru combaterea bolilor prin diete se concentreaza in esenta asupra unei singure directii : impiedicarea degenerarii pe care o numim imbatranire. Oamenii de stiinta patrund adanc in biologia moleculara a celulelor, descopera mijloacele de control ale organismului asupra imbatranirii si modalitatea de a reduce procesul de imbatranire folosind, culmea, propriii agenti ai naturii, care se gasesc din belsug in hrana si in plante. 

De pilda, pe masura ce inaintam in varsta, suntem predispusi sa producem mai mult dintr-o substanta aflata in sange, numita homocisteina, care coaguleaza mai rapid sangele, dand nastere la cheaguri, ceea ce conduce la atacuri de cord. De fapt, multi pacienti care au suferit infarcte au un nivel normal al colesterolului, dar unul ridicat de homocisteina. In mod uimitor, acidul folic, pe care-l gasim din belsug in alimente precum spanacul, si vitamina B6 reduc homocisteina, eliminand partial "factorul de imbatranire" si, prin urmare, amenintarea unui atac de cord. 

In mod similar, la varsta mijlocie, glanda timus, un participant major la functionarea imunitatii, incepe sa se atrofieze dramatic, ceea ce coincide cu declinul producerii de timulina, un hormon care creaza celulele de tip T, cele care lupta impotriva bolilor. Cu toate acestea, mai multe studii au descoperit ca o doza de doar 30 de mg de zinc pe zi reintinereste functionarea timusului in cazul persoanelor de peste 65 de ani, readucand productia de timulina si celule de tip T la nivelul corespunzator oamenilor cu 20 de ani mai tineri.

Si mai uimitor este potentialul de redresare a disfunctiei creierului provocata de imbatranire. Pierderea facultatilor mintale pe masura ce inaintam in varsta este tragica si, in acelasi timp, comuna. Totusi, cercetari noi arata ca pierderea memoriei, lipsa de concentrare si starea de confuzie sunt cauzate adesea de deficientele anumitor vitamine, in special cele din categoria B, cum ar fi B12, B6 si acidul folic. Mai multe studii au descoperit ca 20 pana la 30 % dintre persoanele diagnosticate cu boala Alzheimer si alte tipuri de dementa aveau in realitate o lipsa de vitamina B12. Acesti oameni si-au recapatat capacitatile mintale atunci cand le-a fost administrata aceasta vitamina. O data cu varsta , la multi oameni stomacul propriu inceteaza sa mai produca o enzima necesara absorbtiei vitaminei B12 din alimente si, prin urmare, e nevoie de un supliment din aceasta vitamina. 

Exemple de genul celor de mai sus pot fi date cu zecile, cu sutele. Ele au fost stranse pe categorii intr-o carte de mare succes, Cum sa oprim imbatranirea - Un plan radical pentru a ramane tanar si a face reversibil procesul de imbatranire, de catre Jean Carper, autor si jurnalist, o autoritate de prim rang in domeniul sanatatii si nutritiei, carte pentru care a primit si un premiu de excelenta din partea Asociatiei Americane pe Probleme de Imbatranire. Voi reveni des in acest blog la exemplele concrete oferite de Jean Carper, deoarece se bazeaza pe autoritatea de necontestat a unor nume de prestigiu in domeniu iar indemnurile practice pot fi benefice pentru fiecare dintre noi : nu e niciodata prea devreme sau prea tarziu pentru a actiona !

Ce varsta avem ?

La intrebarea din titlu raspundem spontan, dandu-ne varsta cronologica, adica cea inscrisa in cartea de identitate. Totusi, nu suntem egali in fata timpului, iar doua persoane de 60 de ani nu au aceeasi varsta decat dintr-un punct de vedere contabil. Cercetatorii in domeniu considera ca indivizii nu au doar una, ci trei varste diferite: varsta biologica, varsta sociala si varsta psihologica. 

Varsta biologica este starea fizica si fiziologica a organismului si componentelor sale. Fiecare organ sufera modificari care-l fac mai putin performant de-a lungul vietii; iar capacitatea lui de autoreglare devine mai putin eficienta. Organele sufera ceea ce se cheama o imbatranire primara sau proces innascut de maturizare.  Nu toate organele si nu toti indivizii par sa imbatraneasca la fel. La unii, imbatranirea primara se va exprima printr-o degradare prematura
a sistemului cardiovascular, la altii, printr-o imbatranire cerebrala prematura sau prin declinul functional al altor organe.

Varsta sociala se refera la rolul, la statutul si obiceiurile persoanei in raport cu ceilalti membri ai societatii. Aceasta varsta este puternic determinata de cultura si istoria unei tari. Tranzitia de la un statut social la altul poate fi marcata uneori de asa-numite ritualuri de tranzitie statutara. In societatile industriale, cum este si a noastra, ritualul petrecerii de iesire la pensie este un obicei puternic ancorat, semnificand trecerea individului de la categoria celor activi sau a salariatilor la cea a pensionarilor, a "inactivilor" sau a varstei a treia. In timp ce dreptul la pensie este un castig istoric fundamental, se pare ca trairea acestei tranzitii este variabila de la un individ la altul. Unii o considera o veritabila moarte sociala, o inlaturare insotita de un sentiment de inutilitate sociala. Varsta sociala este deci legata de rolul si statutul pe care comuniatea ni le atribuie si ni le recunoaste. Ii revine fiecarui individ in parte misiunea de a se pregati pentru acest moment cum stie mai bine, pentru a evita dificultatile psihologice cauzate de frustrantul sentiment al inutilitatii sociale.

Varsta psihologica, se refera la competentele mentale pe care persoana le poate mobiliza ca raspuns la schimbarea mediului. Ea include capacitatile mnezice (memoria), capacitatile intelectuale (inteligenta) si motivatiile de a actiona. O buna mentinere a acestor activitati permite o mai mare stima de sine si conservarea unui nivel inalt de autonomie si control.


Masurati-va singuri varsta functionala sau biologica !

Numeroase teste pot fi utilizate pentru masurarea varstei biologice. Conform principiilor unui test, dupa ce ai executat proba, iti poti masura performanta cu cea medie a grupei de varsta din care faci parte. Daca performanta ta este mai buna, inseamna ca, pentru testul considerat, varsta biologica este mai mica decat varsta cronologica, din buletin. Iata, cu titlu de exemplu, trei teste:

*  Testul elasticitatii pielii
Prindeti-va pielea de pe dosul mainii timp de 5 secunde intre degetul mare si aratator, apoi masurati timpul necesar disparitiei complete a pliului.

Rezultate medii :
- pana la 45-50 de ani : 5 secunde;
- la 60 de ani : 10-15 secunde;
- la 70 de ani : 35-55 de secunde.  

* Testul riglei
O rigla din lemn lunga de 50 de centimetri este tinuta de extremitatea superioara de o alta persoana, la nivelul gradatiei 0. Plasati-va aratatorul si degetul mare de la mana dreapta la o distanta de 8-10 centimetri de o parte si de alta a riglei, la nivelul gradatiei 50. Atunci cand persoana lasa sa cada rigla fara sa va avertizeze, trebuie sa o prindeti cat mai repede posibil. Scorul este dat de gradatia la nivelul careia reusiti sa opriti rigla. Faceti testul de trei ori si calculati-va performanta in centimetri.

Rezultate medii :
- la 25 de ani : 28 de centimetri ;
- la 60 de ani : 15 centimetri.

*  Testul echilibrului static
Este vorba despre cel mai bun test propus. Cu picioarele goale, pozitionati-va pe un plan dur, tinand calcaiele lipite. Inchideti ochii si ridicati un picior la circa 15 centimetri de sol, indoind genunchiul la 45 de grade. Performanta este reprezentata de perioada cat reusiti sa va mentineti echilibrul. Efectuati testul de trei ori si masurati-va performanta prin timpul mediu obtinut.

Rezultate medii :
- la 20 de ani : 30 de secunde ;
- la 40 de ani : 15 secunde ;
- la 60 de ani : 7 secunde;
- la 70 de ani ; 4 secunde.

Bucurati-va de varsta voastra !

Sursa : Roger Fontaine, Psihologia imbatranirii
              Editura Polirom - 2008 

Varsta din mintea noastra (I)

Inainte de varsta de 40 sau 50 de ani, imbatranirea are rar vreo semnificatie careia sa-i acordam importanta, desi este un proces care incepe in clipa in care ne-am nascut. Copilaria, adolescenta si tineretea ne sunt pline de credinta nemuririi. Abia cand observam primele schimbari fizice la noi insine, incepem sa acceptam ca am inceput intr-adevar sa imbatranim: cand vedem primele riduri in oglinda, cand constatam ca durerile si intepaturile dureaza mai mult dupa o partida prelungita din sportul preferat sau revenirea la forma optima se face mai greu dupa o noapte petrecuta la o ocazie deosebita. 

La varsta de 60 de ani sau mai mult ne-am ciocnit deja de realitatea imbatranirii, dar, in acelasi timp, realizam ca mai avem multe de facut si de trait. Probabil ca exista parinti cu varste de 80-90 de ani care au nevoie de ajutor; probabil ca exista nepoti ai caror pasi trebuie indrumati sau poate propriile proiecte, personale sau profesionale, sunt inca in curs de desfasurare.

In mod cert insa, "batran" nu mai inseamna ce insemna odata. 

Nu esti brusc "batran" cand atingi varsta de 65 de ani, cand devii bunic sau cand treci prin menopauza. Devii batran doar atunci cand gandesti ca esti, cand "accepti o atitudine de somnolenta, de dependenta fata de altii, o limitare substantiala a activitatilor fizice si mentale sau a numarului de persoane cu care interactionezi", scria fostul presedinte american Jimmy Carter in cartea lui publicata in 1998 The Virtues of Aging (Virtutile imbatranirii).

Altfel spus, imbatranirea este, in mare parte, in capul nostru. In timp ce corpul poate imbatrani, mintea noastra, in mare parte, va ramane la fel de tanara cum ne simtim noi insine. Daca te astepti sa traiesti o viata lunga si plina de vitalitate fizica, de umor si legaturi sociale, atunci aceasta credinta fundamentala iti poate deveni o diagrama interna care, in mare parte, iti va contura viitorul. Dar daca, dimpotriva, esti convins ca varsta inaintata iti va fi ca o calatorie spre nicaieri, acompaniata de boli si depresii, te vei trezi trecand printr-o stare de dezamagire mentala care te va conduce cu siguranta si la o slabiciune fizica perpetua. In general, gandirea negativa te "ajuta" sa imbatranesti mai rapid decat a intentionat natura. 

Bineinteles ca nu doar ce este in mintea noastra conteaza atunci cand ne sarbatorim o anumita aniversare. Calitatea vietii la o varsta inaintata va fi o cumulare de obiceiuri, convingeri, experiente si atitudini pe care le-am adunat pe masura inaintarii in varsta. 

Surprinzator, genele nu justifica decat o treime din efectele imbatranirii, restul are ca principale cauze stilul de viata si mediul inconjurator. De exemplu, daca tatal sau bunicul au murit datorita unor atacuri de cord la o varsta inca tanara, ai putea fi inclinat sa crezi ca te asteapta aceeasi soarta. Desi ar putea exista o tendinta genetica pentru boli de inima, trebuie stiut ca o dieta sanatoasa, exercitiile fizice, medicamentele si evitarea fumatului, joaca un rol important in probabilitatea aparitiei vreunei afectiuni a inimii. Aceasta inseamna sa ai un control asupra imbatranirii. Mintea si sentimentele sunt importante. 

Pe de alta parte, obiceiurile din tinerete si varsta mijlocie, precum fumatul, excesul de alcool, lipsa exercitiilor fizice, alimentatia nerationala, au repercusiuni fizice si fiziologice care, de multe ori, sunt atribuite in mod gresit imbatranirii. Un studiu recent, realizat de cercetatorii Universitatii Stanford, a reliefat faptul ca persoanele de varsta a doua care au avut grija de silueta lor, au facut exercitii fizice si nu au fumat, nu doar ca au trait mai mult, dar au avut mai putini ani de boala si au fost mai putin dependenti de altii pe masura ce imbatraneau.

Dar, oare, putem sa ne dezvatam de o viata cu obiceiuri proaste? Cercetatorii spun ca niciodata nu este prea tarziu sa faci curat in viata. Sa luam tigarile, de exemplu. Daca renunti la fumat, riscul unei boli de inima scade aproape imediat. In maximum 5 ani, probabilitatea de a te imbolnavi de boli ale inimii va fi aceeasi cu a unei persoane care nu a fumat niciodata. Va fi nevoie de o perioada mai lunga, de 15 ani, pentru a reduce riscul de imbolnavire a plamanilor, dar - nota bene - nici unul din aceste lucruri nu se va intampla daca nu renunti complet.
                                                                *
                                                     *                     *
Gandurile de mai sus mi s-au cristalizat luand intr-o noua lectura, cu alti ochi, cartea aparuta la noi in 2003, sub redactia unui colectiv de specialisti de la Clinica Mayo, SUA, intitulata Cum sa imbatranim sanatos - Informatii care sa va ajute sa traiti cat de bine este posibil, pana la sfarsitul vietii.

                                                     -   va  urma   -

Arta de a imbatrani (I) - intre teorie si practica

"Die Kunst des Alterns" (Arta de a imbatrani), tradusa si publicata la Editura Trei sub titlul (mai putin inspirat, zic eu) Arta de a te pregati pentru varsta a treia, este cartea unui psihoterapeut si psihanalist german, Fritz Riemann, revizuita si prelucrata postum de un alt psihoterapeut practician, Wolfgang Kleespies, ambii discipoli ai lui Carl Gustaw Jung.


Cartea mi-a revelat multe adevaruri simple, asupra carora n-am avut timp pana acum sa ma aplec mai pe indelete.


Nimeni nu cred ca vrea sa imbatraneasca. Din pacate, tineretea fara batranete o intalnim doar in basme. In realitate, incepem sa imbatranim de cand ne nastem. Insa doar apropierea de varsta a treia ne creaza cu adevarat probleme. Si aceste probleme se traduc prin asocierea pe care o facem intre schimbarea ce o traim si pierderea unor avantaje avute. Autorii cartii isi propun insa, si reusesc, sa prezinte si un revers pozitiv al imbatranirii. Fara sa minimalizeze dificultatile legate de varsta a treia, ei ne atrag atentia asupra unor aspecte pozitive neasteptate: nu toti imbatranim la fel, ci fiecare dupa cum a trait; contrar unei opinii foarte raspandite, sexualitatea nu dispare o data cu menopauza sau andropauza, ci continua sa ne insoteasca viata si in anii tarzii, chiar daca uneori in forme modificate; progresele biologiei ne dau astazi posibilitatea sa combatem urmele lasate pe trupul nostru de trecerea timpului, dar ne expun totodata riscului de a nega imbatranirea. 


In concluzie, cartea te ajuta sa depasesti cu succes criza produsa de inaintarea in varsta. Dar, chiar asa...


                                        Este imbatranirea o criza a vietii ?

Cu siguranta, pentru multi oameni, varsta, imbatranirea in sine, devine o adevarata criza de viata. Caderea sau incaruntirea parului este perceputa ca un soc grav, ca sa ne rezumam la un singur exemplu. Impotriva acestui neajuns exista ajutoare de natura cosmetica, dar care nu inlatura criza.

Dar si altele pot fi motivele pentru care varsta constientizata sa duca la o criza. O data cu revelarea constiintei timpului care se scurge, unii se simt cuprinsi de o teama, exprimata prin ceva de genul: sa fi fost, oare, asta totul? Tot ce am trait pana acum a reprezentat sensul vietii mele? Si de-acum...?
Din acest punct de vedere , pericolul apare mai ales la cei care au avut de timpuriu succese majore si, o data rasfatati de soarta, nu pot suporta sa renunte asa usor la ele. Apoi, este vorba de oameni care-si datoreaza succesul exclusiv tineretii, frumusetii sau atractivitatii lor. Aceste valori o data disparute, se poate ajunge la o disperare profunda, la depresii impinse pana la nevroze, pe care unii incearca sa le inece, de pilda , in alcool. Oameni de acest tip se numara printre pacientii de baza ai clinicilor si sanatoriilor.

Cei rasfatati prin succese obtinute de timpuriu, care se poate sa le fi revenit fara prea mari prestatii proprii, emit pretentii de la viata care li se par absolut firesti, pentru ca apoi sa se simta dezamagiti si frustrati, atunci cand viata li le refuza.  Aceste atitudini revendicative fata de viata conduc cu cea mai mare probabilitate la o criza cam pe la mijlocul vietii sau dupa aceea, fiind expresia clara a unei insuficiente pregatiri pentru batranete. 

Dar exista si motive aflate la polul opus, care pot declansa crize la fel de puternice, acestea fiind circumscrise imprejurarii ca, pana la momentul constientizarii varstei inaintate, viata traita a fost perceputa ca fiind fara nici o satisfactie. Parteneriate esuate, o profesiune nedorita sau nesatisfacatoare, trecerea pe langa propria viata, pe langa propria menire, pot fi cauze declansatoare de criza. Din insuficient curaj pentru o schimbare, din indolenta si rutina, din considerente conventionale, din nesinceritate fata de sine, multi traiesc o viata care nu este, propriu-zis,  viata lor, dar fara sa si-o marturiseasca.

Daca inauntrul fiintei noastre ne simtim inca plini de vioiciune, uneori putem sa ne schimbam, sa ne reorientam, ceea ce ne va inaripa uluitor, dar, in caz contrar, exista pericolul resemnarii si inveninarii sau al incercarii de a gasi satisfactii in diverse preocupari vicioase.

Crizele parteneriale la varsta a treia sunt un segment special al fenomenului de derapaj in acest interval de varsta. Daca din acest parteneriat n-a mai ramas realmente sau aparent nimic ce se mai poate dezvolta, nu mai este nimic de spus, s-a consumat totul, atunci ideea ca de-acum inainte si pana la sfarsitul vietii asa va merge mai departe este profund deprimanta. Unora le reuseste un nou inceput comun, poate cu ajutorul asistentei psihoterapeutice. Altii, schimband partenerul, ajung din lac in put, pentru ca problema lor nu rezida in casnicia lor, asa cum credeau, ci in ei insisi, in iluziile lor privindu-l pe partener sau viata in general. Dar sunt si unii care reusesc sa-si intemeieze o noua viata chiar in pragul batranetii. In jurul nostru sunt nu putine exemple pozitive.

                                                          - va urma - 

Octavian Paler : Avem Timp

                                             Avem timp pentru toate.


                         Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

                         sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

                         sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

                                               avem timp sa citim si sa scriem,

                          sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

                          avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

                          avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin

                                                cenusa lor  mai tarziu.

                           Avem timp pentru ambitii si boli,

                            sa  invinovatim  destinul  si  amanuntele,

                             avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident

                                                             oarecare,

                              avem timp sa ne- alungam  intrebarile,

                                        sa amanam raspunsurile,

                               avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam

                               avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

                                avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

                                avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

                                              Avem timp pentru toate.

                                         Nu e timp doar pentru putina tandrete.

                                               Cand sa facem si asta, murim . 


 

Limpezire, pentru mine si pentru altii...

Am fost intrebat de un amic, caruia ii trimisesem link-ul acestui blog - cu speranta ca ma va consilia prieteneste pe parcurs, daca si unde gresesc cu ceva, si mai ales cum sa repar - , ce mi-a venit, dom'le, sa abordez tocmai o tematica atat de "cenusie", precum problematica varstelor, fenomenul imbatranirii, remedii anti-ageing, etc, etc. (In paranteza fie spus, si toamna e cenusie, dar ce frumoasa ne pare, dovada peremptorie fiind chiar cea pe care o traim in aceste zile).

N-am stiut sa-i raspund amicului pe moment decat un "asa mi-a venit!", dar apoi m-am uitat din nou prin mine insumi, in sufletul meu, in cautarea resorturilor intime si adevarate ale acestui demers.

Psihologic vorbind, la baza actiunilor majoritatii oamenilor se afla doua dintre cele mai puternice mobiluri: frica sau teama si dorinta de castig. Teama de a nu pierde ceva este un resort psihic chiar mai puternic decat dorinta de a castiga.

Acum cativa ani, cand ma apropiam in viteza de momentul psihologic al schimbarii unui nou prefix in varsta mea, am simtit brusc un simptom de spaima, materializat aproape inconstient in cautarea prin diverse izvoare livresti a unor informatii care sa ma familiarizeze cu ce avea sa mi se intample.  In librarii cautam carti care abordau astfel de problematici, pe net la fel, le achizitionam si le citeam, unele mai pe indelete, altele mai in diagonala.

Iata, insa, ca acum, cand chiar am pasit bine pe 60+ in rabojul personal, am simtit nevoia sa reiau si sa sistematizez, in primul rand pentru mine, dar la fel de bine si pentru alti doritori interesati, maldarul de informatii, concluzii si comentarii adunate - multe dintre ele contradictorii, ca insasi problematica in sine - , despre fenomenul trecerii de la o varsta la alta, al imbatranirii inexorabile a organismului uman, dar si despre sansele si posibilitatile reale ca acest proces sa se deruleze lent, frumos chiar sau - ideal - intr-un mod sanatos.

Asta imi doresc sa fie acest blog in continuare si pe tine, drag prieten, te rog sa-mi fii aproape!

Ne programam imbatranirea ?

Se spune, intr-o acceptiune comuna, ca, dupa copilarie si adolescenta, omul mai traverseaza trei varste, trei etape: tineretea, maturitatea si..."vai, ce bine arati!"

Asupra dimensiunilor temporale ale acestor doua ultime etape, maturitatea si varsta a treia (cum indeobste i se spune), sunt numeroase discutii in breasla unor specialisti, precum medicii, sociologii, psihologii si, mai nou, chiar politicienii, care trebuie sa stabileasca pragul maxim al varstei de pensionare, in functie, evident, de nivelul sperantei de viata actuale, calculata statistic, dar si de nevoile tot mai presante ale unor economii nationale afectate de criza si cu bugete de asigurari sociale aflate la pamant.

Deci, daca varsta tineretii se intinde undeva intre 20 si 30-35 de ani, maturitatea cuprinde perioada de la 30-35 pana pe la 55-60 de ani, dupa care intram, logic, in varsta a treia (adica, batranetea?), desi, am citit ca "exista" si varsta a patra (niste comentarii asupra acestor foarte interesante materiale o sa fac in alt post).

Sunt aceste dimensiuni temporale ale varstelor omului "batute in cuie", ca sa zic asa? Evident ca nu. Durata de viata a unui om este stabilita, in buna parte, conventional, de comunitatea in care traieste. Din aceasta cauza, fazele de varsta din viata omului variaza de la o etapa istorica la alta si de la o cultura la alta.

Intr-o carte aparuta relativ recent, in 2008, Pavel Corut, un autor destul de controversat, adulat de unii fani, acuzat de alti critici ca simplist si superficial, avanseaza totusi unele idei pe care n-ai cum sa nu le iei in seama, macar pentru a decela cata credibilitate le poti acorda. In cartea cu pricina, intitulata "Secretele varstelor de aur", cu subtitlul :"Tineri, activi si fericiti de la 20 la 90 de ani", Corut lanseaza din start provocarea la unele discutii pe teme precum conservarea tineretii si prelungirea vietii active peste o suta de ani, programarea pozitiva a destinului propriu, obtinerea succeselor pana la varste inaintate, posibilitatea intineririi organismului uman.

Sa ne imaginam, ne propune Corut, ca toti oamenii ar capata credinta ferma ca perioadele reale de varsta ale omului sunt urmatoarele: copilaria, pana la 12 ani; adolescenta - cuprinsa intre 12 si 20 de ani; prima tinerete - intre 20 si 40 de ani; a doua tinerete - intre 40 si 60 de ani; maturitatea - intre 60 si 90 de ani; batranetea - peste 90 de ani, vizand depasirea varstei de o suta de ani. Ce s-ar intampla daca majoritatea oamenilor ar crede cu tarie in aceasta periodizare a vietii umane? S-ar produce o minune aparenta: oamenii ar trai intr-adevar dupa acest program, conservandu-si tineretea si prelungindu-si viata activa catre suta de ani.

Suna a SF cele scrise mai sus? Eu inclin sa cred ca nu. Geneticienii ne spun ca omul poseda un program vital de 200-250 de ani. Imbatranirea este determinata de activarea unor gene, prin comanda inconstienta data de creierul emotional. Daca ne inscriem in creierul emotional un program de tinerete si viata mai lung, el nu mai activeaza genele imbatranirii conform vechilor pareri despre varsta. Credinta ca tineretea dureaza pana la 60 de ani, dupa care urmeaza o maturitate de circa 30 de ani, se imprima in creierele emotionale ale oamenilor si devine program de viata prelungita pentru majoritatea lor.

E posibil sa programam creierul emotional ca pe un calculator, si sa-l alimentam cu niste soft-uri pentru conservarea tineretii, prelungirea vietii active si chiar pentru a produce o intinerire a organismului? Corut zice ca da, bazandu-se pe izvoare stiintifice, si eu inclin sa fiu de aceeasi parte a baricadei. Comentarii asupra unor proceduri concrete, analizate si propuse, voi face in articole viitoare.

Demn de luat in seama este, insa, si reversul acestei perspective optimiste, anume ca, inconstient si involuntar, unii dintre noi isi programeaza imbatranirea, desi nu o doresc in mod rational. Acelasi tipar, dar in sens opus. Creierul emotional nu face diferenta intre adevar si fictiune. Daca receptioneaza  din mediul social inconjurator , prin intermediul creierului cognitiv, informatii de tipul "am 50 sau 60 de ani si asta inseamna ca sunt batran", creierul emotional le inscrie ca atare in retelele sale neuronale, activeaza genele imbatranirii si incepe sa actioneze in directia imbatranirii tuturor organelor pe care le conduce: inima, plamani, ficat, rinichi, etc. Aceste operatii sunt posibile deoarece creierul cognitiv si cel emotional au prelungiri pana in ultima celula a organismului si pana in ultima gena a fiecarei celule. Deci, ele pot comanda intregul organism.

Unii oameni isi mai programeaza imbatranirea rapida si, uneori, chiar moartea prematura, prin abandonarea totala, dupa implinirea unei varste, a oricaror activitati creative, intelectuale sau fizice, in favoarea unei lancezeli fara rost, combinata cu diverse obiceiuri distructive, precum consumul de alcool, inchistarea in preocupari marunte si meschine, ancorarea in fata "tembelizorului", si altele asemanatoare. Astfel de cazuri se intalnesc frecvent printre proaspetii pensionari, care sub pretextul ca au muncit destul la viata lor sau ca nu stiu ce sa mai faca la 55-60 de ani, abandoneaza orice preocupare creativa sau care le-ar mentine tonusul vital, imbatranind vizibil pe zi ce trece.

Neimplicarea intr-o activitate creativa, placuta si utila in acelasi timp, este legata indestructibil de renuntarea la orice sperante, idealuri, vise si planuri de scurta, medie sau lunga durata. Fara aceasta hrana ideatica, intelectul si spiritul ajung la  lancezeala, iar viata de pe o zi pe alta, de la un anotimp la altul, devine cenusie si searbada, nefiind de mirare ca unii ajung sa nu-si mai doreasca continuarea ei.

In fine, oamenii isi mai programeaza imbatranirea prematura prin insusirea unor obiceiuri gresite, prin practicarea unor activitati contrare unei stari de spirit proaspete si entuziaste. Renuntarea la grija cotidiana pentru aspectul fizic, exterior, la "look-ul profesional", o data cu iesirea la pensie, insusirea unor ticuri verbale si fizice vizibil batranesti, preocuparea obsesiva pana la ipohondrie pentru orice suspiciune de imbolnavire, pregatirile pentru "viata de dincolo" - toate acestea ne programeaza inconstient si involuntar catre imbatranire si moarte.

In cartea lui Pavel Corut si nu numai (am un raft intreg de biblioteca pe care o sa ma straduiesc sa-l recenzez aici) am gasit si solutii, unele cred eu de-a dreptul viabile, pentru a ma pregati sa ating suta de ani.